de Călin Popa şi Daniel Şuta
Cu toată cultura pe care au creat-o în jurul ideii de dragoste, oamenii sunt depășiți uneori de poveștile de afecțiune din lumea anumitor specii de animale, care excelează la capitolul legături afective profunde cu alte necuvântătoare.
Elefanții se consolează prin „sărutări”
O „îmbrățișare” în lumea elefanților este, practic, o încolăcire afectuoasă a trompelor, gest care se petrece de fiecare dată când un membru al trupei traversează o perioadă mai dificilă sau o pierdere. De altfel, elefanții africani sunt faimoși pentru capacitatea de empatie și prin legăturile extraordinare care se formează între membrii grupului. Atunci când un mic membru al turmei este amenințat, toți elefanții îi sar în ajutor, alcătuind un zid amenințător în fața agresorilor. Dacă un exemplar dispare, tot grupul pleacă în căutarea acestuia, iar dacă unul moare, ceilalți membri ai turmei jelesc, exact ca oamenii. Cei rămași protejează și îndrumă puii timp îndelungat, până când aceștia sunt perfect capabili să supraviețuiască.
Urangutanii își veghează puii opt ani
Legătura dintre o mamă urangutan și puiul său este indestructibilă și durează o viață. Pentru că rămân gestante foarte rar, femelele acestei specii își veghează generația următoare timp de opt ani, mai mult decât orice alt animal, orientând fiecare pas al micuțului, până când acesta este capabil să se întrețină singur. Nici atunci legătura nu se rupe, multe exemplare rămânând în grupuri extinse, din care fac parte și mamele lor, pentru totdeauna.
Caii-de-mare curtează prin… culoare
Pentru a-și seduce perechea, calul-de-mare își schimbă culoarea de nenumărate ori, se „înfoaie” să pară mai majestuos, se unduiește și sare până când partenera potențială cedează acestor farmece. Pe perioada de împerechere, masculul rămâne elegant și atent, plimbându-se alături de aleasă în timp ce o ține delicat de coadă, iar când femela a depus ouăle, tatăl se prezintă negreșit în fiecare zi pentru a le fertiliza, a verifica dacă totul este în ordine și a-și păzi familia de orice pericol.
Pasărea Iubirii face totul pentru familie
Orice trecere în revistă a poveștilor de dragoste din regnul animal poate face referire și la celebra Pasăre a Iubirii, o specie de papagal foarte colorat, de mici dimensiuni, care reprezintă un exemplu de afecțiune. Pasărea este monogamă, își iubește partenerul pe viață, iar după ce și-a ales perechea, îi face un cuib cât mai frumos. Apoi, după ce sunt depuse ouăle, masculul pleacă zilnic pentru a-i furniza iubitei sale, care rămâne să clocească, toată hrana de care are nevoie. După ce puii eclozează, mândrul tată furnizează neobosit mâncare pentru toată familia, are grijă de cuib și veghează ca generația următoare să aibă toate șansele de supraviețuire. Dacă perechea îi moare înainte de vreme, Pasărea Iubirii rămâne neconsolată și jelește mult timp.
Un cavaler în lumea fluturilor
Cunoscutul scriitor David L. Kuzminski relatează un episod, în care a fost personaj principal, de iubire și curaj din lumea fluturilor. „Mergând pe o cărare de pe marginea unui râu din Georgia, am fost brusc atacat… de un fluture. Atunci când am făcut un pas înapoi, a dat și el, dar continua să-și miște aripile. Am vrut să înaintez, dar insecta continua să se izbească de pieptul meu, ca pentru a mă împiedica. M-am oprit și am privit mai cu atenție: undeva la sol era perechea acelui fluture, o femelă pe moarte. Masculul a făcut tot posibilul, în pofida diferenței de dimensiuni dintre noi, să mă îndepărteze de locul în care se stingea perechea sa, căreia i-a mai furnizat astfel câteva clipe de viață, ferind-o cum a putut mai bine de eventualitatea ca eu să fi călcat pe ea… De atunci, de fiecare dată când am diverse obstacole în viață, îmi aduc aminte de dragostea și de curajul cavaleresc al acelui fluture”.
Asistenta… felină
În anul 2014 sosea la un adăpost din Polonia pisica Rademenes, care urma să fie eutanasiată pentru că suferea îngrozitor din pricina unei afecțiuni respiratorii. Doctorii au decis să-i dea o a doua șansă la viață micii feline și, în mod miraculos, aceasta a supraviețuit. Mare a fost surpriza lucrătorilor din cadrul instituției să vadă că Rademenes a dezvoltat capacitatea de a purta de grijă, păzind și oferind mici gesturi de blândețe și de bunătate animalelor suferinde care veneau la cabinetul veterinar al adăpostului. Felina a primit supranumele de „asistenta” și s-a obișnuit să le îmbrățișeze pe suratele sale aflate în tratament, să aline câinii bolnavi și să lingă urechile patrupedelor pe care le doare câte ceva. Potrivit personalului de la adăpost, exemplarele astfel iubite și îngrijite de Rademenes se vindecă de două ori mai repede.
Excluziune cu happy-end
În sanctuarul păsărilor din Gloucester, Marea Britanie, timp de șapte ani angajații au văzut de aproape excluziunea pe care a suportat-o o lebădă mascul, pe nume Crinkly, pe care nu-l voia nicio femelă din cauză că avea gâtul deformat. „În fiecare an pasărea sosea din Rusia, iar povestea era aceeași - Crinkly nu era capabil să atragă nicio femelă. Era mereu singur și izolat. Eram chiar îngrijorați în privința șanselor acestei lebede cu aspect atât de ciudat”, povestește Jools Mackin, reprezentant al adăpostului Slimbridge. Dar într-o zi, s-a întâmplat minunea: Crinkly a reușit să se apropie de o femelă care nu l-a respins. Chiar dacă la rândul său aceasta era mai retrasă, purtând numele Taciturna, cei doi au format o legătură care s-a dovedit tot mai strânsă cu fiecare zi, demonstrând că și excluziunea poate avea un happy-end.
Leii eroi, gardieni ai unei copile
Trei lei frați, tineri, prădători de top în floarea vârstei, au făcut un gest neaștepat, fără precedent și uluitor, atunci când au văzut că o fetiță din Etiopia fusese răpită de un grup de infractori și era dusă cu forța să fie dată în căsătorie. Foarte legați între ei, vânând împreună și urmând să-și întemeieze un grup al lor, leii au vădit o compasiune greu de explicat pentru copila chinuită, au scos-o din mâinile celor care o torturau și au păzit-o, în mijlocul pustietății, până când a venit Poliția. Ulterior, fetița a detaliat, în mărturia depusă în fața autorităților, că fiarele „au păzit-o ca niște gardieni până au venit oamenii, moment în care s-au retras”. Martorii au afirmat că leii nu au dispărut decât în momentul în care au crezut că micuța este în siguranță.