de Carmen Ciripoiu şi Adrian Barna
De cele mai multe ori, când un iubitor de animale își vede prietenul cel mai bun, de obicei jucăuș și activ, vomitând, se gândește în primă instanță la tot ce este mai rău. Cât de alarmantă este această situație, cum îi puteți fi de ajutor și când trebuie să vă îngrijorați, aflați de la medicul veterinar Aurelian Ștefan, fondatorul „Center of Hope”.
„Cauzele pot fi infecțioase, metabolice, neurologice, nutriționale, medicamentoase, toxice”
- Nu a ieșit pe stradă și nu a intrat în contact cu nimeni, dar dintr-o dată prietenul necuvântător a început să vomite. Care sunt cauzele vărsăturilor la animale?
- Voma se poate produce în orice moment, fiind și un reflex de apărare al organismului la excesele alimentare ale animalelor. Chiar și joaca exuberantă, mai ales după o masă copioasă, poate declanșa voma la un animal sănătos. Cauzele sunt extrem de variate și pot fi împărțite în mai multe categorii: infecțioase, metabolice, neurologice, nutriționale, medicamentoase, toxice sau să le spunem anatomice. Mă refer la momentul când tractul digestiv este blocat cu un corp străin sau chiar cu mase tumorale ce stopează tranzitul intestinal normal și atunci apare reflexul de vomă. Nu trebuie să uităm de răul de mașină, care este unul foarte des întâlnit la animalele domestice, în special la căței. Pisicile par să nu aibă această nefericită problemă la deplasarea cu autoturismul.
- Dintre acestea, care sunt cele mai frecvente?
- Cele mai des întâlnite cauze ale vomei sunt cele infecțioase. Puii de cățel sau de pisică nevaccinați și infectați cu virusuri cu tropism gastrointestinal prezintă vomă repetată, violentă și necesită internare și terapie intensivă. Pe al doilea loc aș plasa gastritele la ambele specii de animale de companie.
„Se intră în alertă maximă atunci când starea de sănătate generală este afectată”
- Cum își poate da seama stăpânul că animalul său are stări de vomă? Care sunt manifestările clinice?
- Este foarte importantă diferențierea între vomă și regurgitare. În cazul în care este vorba despre vomă, pacientul prezintă un efort abdominal, cu contracția abdomenului și cu expulzarea cu viteză a conținutului stomacal, care poate să fie repe- tată sau nu, la scurt timp. Regurgitarea reprezintă exteriorizarea conținutului ingerat, fără ca acesta să mai ajungă în stomac. Conținutul se acumulează în esofag în cadrul afecțiunii numite megaesofag, care are cauze genetice sau metabolice. Uneori este vorba și despre o malformație relativ frecvent întâlnită la pui, care se numește arc aortic persistent și beneficiază de tratament chirurgical curativ, dacă se efectuează devreme în evoluția bolii.
- Când trebuie să îl sperie pe un proprietar de animale această manifestare?
- Se intră în alertă maximă atunci când starea de sănătate generală este afectată. Când comportamentul este schimbat, voma foarte frecventă iar pacientul nu se mai poate alimenta, este momentul să meargă la medic de urgență. Dacă animalul vomită o singură dată pe zi nu reprezintă un motiv de panică, mai ales dacă prietenul patruped nu slăbește, iar starea generală nu este afectată.
- Cum se pune diagnosticul și care este cel mai bun tratament?
- Voma nu reprezintă o boală, ci este doar un semn care ne îndreaptă spre cauza ce a declanșat această manifestare.
„Poate fi prevenită medicamentos sau prin eliminarea sursei generatoare”
- Cum pot fi prevenite vărsăturile la animale?
- Aceste stări pot fi contracarate medicamentos sau, în cazul celor produse prin intoleranță alimentară, prin eliminarea sursei generatoare de vomă. Vaccinarea este clar una dintre măsurile pe care le avem la îndemână pentru a putea stopa voma de origine infecțioasă. Parvovirusul provoacă o gastroenterită foarte gravă și uneori mortală, în cazul cățeilor și pisicilor.
- Când animalul a început să vomite, multe persoane obișnuiesc să îi administreze un antivomitiv. Este recomandat acest lucru?
- Automedicația nu este recomandată. În lipsa unui diagnostic corect, administrarea de antivomitive de tip metoclopramid poate duce la agravarea stării pacientului, mai ales în cazul vomei neurologice, care precede o criză epileptiformă.
„Parvoviroza este campioană la vărsături, urmată de pancreatită și insuficiență renală”
- Care ar fi măsurile de prim ajutor?
- Primul lucru care trebuie făcut este să nu intrăm în panică, pentru că de cele mai multe ori aportul nostru la stoparea vomei este unul mai degrabă secundar. E important să rămânem calmi și să îngrijim animalul cu blândețe și atenție. De mare ajutor ar fi să ne uităm în gura pacientului și să controlăm cât de bine putem sublingual și faringele. De foarte multe ori avem de-a face cu sfori și uneori gută de pescuit, care este blocată la nivelul limbii și care poate genera probleme foarte grave.
- Mulți proprietari se plâng că animalul lor vomită o spumă albă. Ce se întâmplă în acest caz?
- Voma în acest caz, mai ales cronică, vine de la gastrite netratate sau de la intoleranță alimentară, care este cumva mascată de problema digestivă.
- Care sunt bolile cele mai frecvente care încep prin vărsături?
- Parvoviroza este campioana la vărsături. Insuficiența hepatică acută, insuficiența renală, pancreatita și diabetul sunt doar câteva dintre problemele care pot fi legate direct de voma la câini. În mod ciudat, un cățeluș poate vărsa și pentru că are stomacul gol. Vă puteți da seama că aceasta este cauza dacă atunci când se trezește dimineața elimină un lichid alb, spumos, cu nuanță gălbuie.
„Este important să evităm hrănirea cu mâncare sau cu apă în următoarele trei ore după ce a avut loc episodul neplăcut“
- Un comportament care atrage atenția proprietarilor de animale este momentul în care aceștia încep să mănânce iarbă, iar ulterior o vomită. Care e explicația?
- Sunt dese cazurile în care vedem căței care consumă iarbă. Realitatea este că unora dintre ei le place să „pască”. Unii vomită iarba, iar alții o păstrează în stomac. În concluzie, este un mit că doar cățeii cu probleme digestive o consumă. În cazul unui animal care a vomitat, e important să evităm hrănirea cu mâncare sau cu apă în următoarele trei ore după ce a avut loc episodul neplăcut. Noi numim acest lucru „Nimic pe gură” și oferă pacientului timp ca stomacul să își revină și să se liniștească.