de Ştefania Băcanu şi Claudia Mîţoi

Lara, Ferry, Gogu, sunt doar câţiva dintre Lupii Albi ce fac parte din canisa Ciobănescului Elveţian, adusă în România de Titus Cristian (foto), crescător şi dresor profesionist. Din ’99 până acum, a avut peste 1.000 de câini. Pe unii i-a dat familiilor doritoare, pe alţii i-a păstrat şi i-a îngrijit ca pe copiii lui. În prezent, are 42 de exemplare în canisă. Vorbim despre un animal de companie excelent, cu un temperament echilibrat şi foarte inteligent, admirat de toată lumea.

„I-am adus în România acum 21 de ani”

- Titus, care este istoria „lupilor albi”?

- Oficial, el se numeşte acum Ciobănesc Alb Elveţian, dar, de fapt, este Ciobănesc German, a opta culoare a rasei, cu sute de ani de existenţă. Presupun că au fost primii câini dresaţi, că provin din lup. De aceea sunt şi foarte sănătoşi, foarte rezistenţi, puternici şi masivi. Au fost interzişi de Hitler pentru că nu îl ajuta în război, era vizibil pe câmpul de luptă, nu putea să fie folosit în patrulare. Au fost preluaţi, în schimb, de americani. Ei i-au numit Ciobănesc Americano-Canadian, practic, a doua denumire a aceleiaşi rase. Au trăit până prin anii ’80-’90, când au fost preluaţi de un tip din Elveţia şi i-a adus în Europa, unde s-au dezvoltat foarte bine. Astfel, în Europa s-au numit Ciobăneşti Albi Elveţieni şi când i-am adus eu în România, acum vreo 21 de ani, le-am zis „Lupii Albi”, aşa cum se numeşte şi canisa.

- Cum i-ai adus în România?

- Acum 41 de ani, am început cu Ciobănescul German normal, pe care l-am primit de la un unchi de-al meu din Germania Federală. Actualul Lup Alb nici nu ştiam că există. Prin anii ’80, însă, am văzut unul. La vreo câteva zile, mă abordează nişte studenţi greci şi mă întreabă dacă am şi Ciobănesc Alb (ştiau că am unul German). Le-am zis că am, şi ei au vrut să cumpere. M-am dus la stăpânul unde-l văzusem pe cel alb, i-am zis că vreau să-l cumpăr, l-am convins să mi-l dea, le spun studenţilor că am rezolvat, dar când au văzut câinele m-au întrebat: „Ăsta ce e? Lupul alb e mare, uriaş, labe groase, puternice, păr lung...”. Şi de atunci, am început să studiez, să caut informaţii despre Lupul Alb. În 1999 am plecat în Elveţia, după o corepondenţă de câteva luni, şi am adus de la doi crescători şapte exemplare şi apoi încă patru.

„Bebeluşii învăţă să meargă ţinându-se de coada lor”

- Există, totuşi, diferenţe între Ciobănescul German şi cel Elveţian?

- În ultimii 100 de ani, Ciobănescul German a devenit câine utilitar, din acest motiv s-a umblat la structura lui, au început să se caute exmplarele agresive, cu linii căzute şi cu părul cât mai scurt ca să nu îl încurce la mers.

- Adică, Lupii Albi, pe care îi ai tu, ar putea deveni câini utilitari?

- Normal. Este un câine extrem de inteligent şi de echilibrat. Am cazuri cu bebeluşi, înconjuraţi de șapte-opt Lupi Albi, care sunt în siguranţă în preajma lor şi se joacă împreună. Cei mici le iau mâncarea din gură câinilor şi aceştia nu au nicio reacţie. Am peste 20-30 de bebeluşi care au învăţat să meargă ţinându-se de coada lor, de limba lor, de păr, de urechi, fără nicio problemă.

„Nu au agresivitate nativă”

- Nu atacă?

- Învaţă să atace, învaţă manşonul, dar nu au agresivitate nativă. Într-adevăr, dacă văd ursul, lupul, se activează simţul ancestral şi e tentat să îşi păzească domeniul. Încep să latre, îşi fac datoria, dar, în momentul în care vine vecinul şi tu, stăpânul, eşti de faţă, nu mai are nicio problemă.

- Dacă eşti cu el pe stradă şi sare un alt câine, reacţionează?

- Se dă la o parte, se fereşte. Ei sunt obişnuiţi să latre, dar nu am avut niciun caz în care stăpânul care a cumpărat câinele de la mine să vină să îmi spună: „Domnule, câinele a lătrat la copilul meu”. În schimb, am avut un câine, Gogu, era pregătit special, ştia toate comenzile. A venit cineva care locuise, în trecut, la mine, un copil al străzii. Eu eram plecat şi el a venit să fure. A intrat în casă şi l-a găsit Gogu. Când m-am întors, câinele era plin de sânge. L-am verificat să văd dacă e lovit, tăiat... nu ştiam ce se întâmplase. Nu avea nicio rană, dar în casă era sânge. Ulterior, mi-au spus vecinii ce se întâmplase. Deci, dacă el are perimetrul atacat, şi-l apără.

„Au strat dublu de blană”

- Pentru ce activităţi, misiuni, sunt potriviţi?

- Să stea lângă stăpân şi apoi, stăpânul decide pentru ce vrea să-l dreseze. Dacă îi place să meargă pe munte, este minunat, merge pe munte. Dacă îi place la mare, merge cu el la ocean, la plajă, peste tot, sunt înnebuniţi după apă. Orice vrei să faci din el, face. Am Lupi Albi din canisa mea folosiţi de psihologi în terapii pentru oameni cu probleme, mentale, fizice.

- Poate fi câine poliţist?

- Se foloseşte la vamă, în tot felul de activităţi, doar că ar trebui ales special de când e mic. Noi, crescătorii, ne dăm seama care e pentru pază, care e pentru familie, pentru circ, dar aceste lucruri se văd de când sunt mici, din primele săptămâni de viaţă. Dacă tu vii să îl vezi, la vârsta de 1 lună, şi începe să te tragă de pantaloni, acela va fi, cu siguranţă, un mascul „alpha”, folosit foarte bine pentru paza obiectivelor. Ca regulă, câinele se adaptează familiei.

„Nu se tund niciodată”

- Cum se îngrijeşte blana?

- Nu suferă de căldură vara. Sunt şi albi, nu atrag soarele, au şi păr şi sub păr. Automat, dacă afară sunt 50 de grade, ei resimt 25 de grade, pentru că sunt protejaţi de stratul dublu de blană. Iarna dorm în zăpadă la -20 de grade. De tuns, nu se tund niciodată. În schimb, se piaptănă şi năpârlesc de două ori pe an. După ce îşi schimbă părul, dacă îi speli foarte bine, îi perii şi, după ce se usucă... îi usuci cu feon industrial... timp de jumătate de an nu mai ai niciun fir de păr în casă.

„Am sute de concursuri de frumuseţe unde am urcat pe podium, alături de «copiii» mei. Am avut câine cu 72 de titluri câştigate, campion internaţional în 12 ţări“

„Sunt câini foarte rezistenţi, foarte sănătoşi, cărora le recomand mâncare naturală, două mese pe zi. Carne, amestecată cu orez, cu legume, resturi de fructe, plus pudră de peşte şi calciu vitaminizat”

„Mă aşteaptă în faţa magazinului o oră, două“

- Povesteşte-mi o întâmplare haioasă cu ei...

- De exemplu, când merg la piaţă, merg cu ei, cel puţin cu unul. Îi las în faţa magazinului, mă întorc după o oră, două, iar ei mă aşteaptă acolo. Ei sunt dresaţi ca să rămână în poziţia respectivă, cu un preşuleţ ca să aibă noţiunea că acela este preşuleţul lângă care trebuie să stea. Poate fi tras, mângâiat, dar după un metru, se opreşte. Îl mai târăşti încă un metru şi ceva şi începe să latre. Abia după al treilea metru devine agresiv şi încearcă să se întoarcă la preşuleţul lui.