de Călin Popa şi Silviu Ghering

Celebră în toată lumea de ani buni, Lynea Lattanzio este su­pranumită „doamna cu 1.000 de pisici”, iar povestea sa a făcut înconjurul planetei atunci când s-a aflat că a lăsat casa iubitelor sale feline și s-a mutat într-o rulotă. Între timp, a creat unul dintre cele mai mari sanctuare pentru animale din lume, spațiu pe care îl consideră un Paradis al felinelor.

Totul a început cu 15 pui într-o cutie de carton

După un divorț dificil, în 1981, Lynea Lattanzio a decis să se mute undeva pe malul unui râu și s-a stabilit pe o proprie­tate enormă, care se întinde pe mai mulți kilometri pătrați, în California. „Nu știu unde mi-a fost mintea la început. Ce pu­team să fac pe un asemenea spațiu imens, într-o casă de 400 de metri pătrați, fără soț, fără copii? Dar misterioase sunt căile Domnului. După mai mulți ani am realizat că motivul enormei achiziții a fost într-un fel predestinat. Poate a fost vorba despre intervenția divină”, spune astăzi Lynea. La un moment dat, tatăl său a rugat-o să-l ajute să adopte o pisică în locul celei care îi murise. Încercând să-i facă o surpriză și să descopere un urmaș al motanului dece­dat, femeia a dat peste un adăpost din care a venit acasă cu 15 pisoi abandonați, mieunând într-o cutie de carton. Până la sfârșitul anului, Lynea adunase deja 96 de feline rătăcite și a început să-și vadă calea de urmat. „Așa a început totul. Când eram copil, mama nu a fost de acord să am o pisică. Probabil de la această lipsă afectivă din primii ani mi se trage obsesia de astăzi”, povestește Lynea.

„Am vândut tot ce se putea ca să mențin adăpostul”

În 1993, Lynea a renunțat la calitatea de pensionar și s-a dus la școală, pentru a deveni tehnician veterinar. Această ex­periență s-a dovedit esențială mai târziu, când numărul pisicilor de pe proprietate a început să crească vertiginos, cu atât mai mult cu cât s-au economisit astfel sume importante pentru vizite la medic. Apoi, femeia și-a vândut mașina preferată, după care încă una, a urmat inelul de logodnă cu diamante, a pus la dispoziția îngrijirii pisicilor și fondul de pensie, plus câteva zeci de mii de dolari și a ales să se dedice felinelor abandonate. „În primii șapte ani, am fost pe cont propriu cu cheltuielile și am vândut tot ce se putea ca să pot men­ține adăpostul în funcțiune”, povestește Lynea. La un moment dat, pentru a le face felinelor tot mai numeroase loc și o viață confortabilă, femeia s-a mutat într-o rulotă, pe proprietate. „Mă trezeam în fie­care dimineață cu sânge pe față din cauza zgârieturilor, iar într-o noapte, o pisicuță a vărsat direct în urechea mea. Atunci am decis să mă mut din casa în care aveam o cadă imensă, un dressing foarte mare și multe alte spații care nu-mi foloseau la nimic”, rememorează Lynea, care astfel le-a lăsat felinelor, care erau cu sutele, casa la dispoziție.

Un loc pentru exemplarele pe care nu le vrea nimeni

În anul 1997, sanctuarul a putut să pri­mească sponsorizări și a devenit o or­ganizație de salvare a animalelor în toată regula, cu zeci de voluntari și cu programe profesioniste de salvare a pisicilor abando­nate. În anul 2002 se năștea un adevărat brand - The Cat House on the Kings, orga­nizație non-profit care a primit susținere financiară și și-a extins aria de intervenție inclusiv pentru salvarea exemplarelor grav bolnave. „Circa 50% dintre exemplarele care ajung la noi sunt pui bolnavi, infectați cu virusul herpes, care rămâne pe viață și nimeni nu vrea să adopte o pisicuță care va strănuta cât va trăi, așa că avem noi grijă de toate aceste animale”, punctează Lynea. În 2005 erau aici peste 500 de exemplare, iar grație intervenției unui donator generos, a mai fost cumpărată o proprietate vecină, care a dublat, practic, spațiul „Paradisului felinelor”. „Am primit o scrisoare care ne anunța că ne fuseseră lăsate prin testament un apartament, o mașină și câteva tablouri. Așa am reușit să cumpărăm încă pe atât teren, exact atunci când aveam nevoie. Din nou, inter­venție divină”, crede Lynea. Astăzi, sanc­tuarul are donatori din toată lumea.

„Nu mă voi opri până când nu se va interzice uciderea animalelor!”

În anii următori, sutelor de pisici, care au ajuns să depășească numărul de 1.200 de exemplare, din care foarte multe pot fi urmărite live pe site-ul instituției, li s-au ală­turat și câțiva câini. Toate animalele trăiesc libere, nu există cuști și nici progra­me de eutanasiere. Lynea estimează că în toți acești ani a reușit să salveze circa 39.000 de pisici, cu 1.618 exemplare doar în 2020. Pe lângă activitatea propriu-zisă de pe proprietate, voluntarii, în număr de peste 40, oferă sfaturi și educă publicul, prin tot felul de proiecte, despre impor­tanța grijii față de animalele adoptate, în­tr-un stat campion național la eutanasierea animale­lor la care proprietarii renunță. „Oamenii civilizați nu ar trebui să creeze animale noi prin încrucișări și înmulțiri, apoi să le aban­doneze și în final să le ia viața. Nu mă voi opri până când nu se va interzice uciderea animalelor în această țară!”, afirmă Lynea. The Cat House on the Kings are echipe spe­ciale de curățenie, de adopție, de mente­nanță, toate acestea în sprijinul proprietari­lor de animale de companie, precum și vo-­ ­luntari care se ocupă de strângeri de fonduri și de orice tip de activități legate de animale. „Primim noi animale aproape în fiecare zi. Foarte multe sunt aduse direct de pe străzi, altele ne sunt trimise de organizații similare care nu mai au spațiu”, detaliază Lynea.

Eforturile impresionante ale „doamnei cu 1.000 de pisici“ au fost recunoscute la nivel internațional, presa din toată lumea relatând de multe ori de-a lungul anilor despre The Cat House on the Kings, iar în 2011, un film documentar despre Lynea Lattanzio, realizat de National Geographic Channel, a beneficiat de vocea actriței și activistei pentru drepturile animalelor Jane Lynch

Nevoi de 100.000 de dolari pe lună

The Cat House on the Kings, care necesită circa 100.000 de dolari lu­nar, are, pe lângă programul dedicat exemplarelor neadoptabile, un areal special pentru pisicile foarte în vârstă și, de asemenea, un spațiu pentru fe­linele foarte bolnave, în special sufe­rinde de leucemie. „Gardul care îm­prejmuiește acest spațiu este sufi-­ cient de înalt încât să nu poată exista interacțiune între aceste pisici și res­tul animalelor, pentru că simpla îm­părțire a unui bol cu mâncare poate trece boala de la un exemplar la altul”, spune Lynea. Pe lângă toate aceste aspecte, sanctuarul pe care l-a fondat „doamna cu 1.000 de pisici” oferă servicii de educare a animalelor adop­tate, de adaptare a acestora la noul cămin și de rezolvare a unor pro­ble­me de comportament ale necu­vântă­toarelor, astfel încât să le creas­că la maximum șansele de a face parte din cămine unde să fie iubite și îngrijite.