de Carmen Ciripoiu şi Claudia Mîţoi
De ce este atât de gravă parvoviroza felină, cunoscută ca și panleucopenie? Ce manifestări are? Cum se poate preveni afecțiunea? Sunt întrebări la care iubitorii de animale așteaptă de mult timp răspunsuri clare. Tot ce trebuie să știți despre această boală care, netratată la timp, poate fi letală pentru pisici, aflați de la medicul veterinar Aurelian Ștefan, fondatorul „Center of Hope”, clinica unde animalele fără stăpân sunt tratate de diverse maladii.
„Se caracterizează prin fenomene patologice are tubului digestiv, respectiv vomă și diaree”
- Ce este parvoviroza felină și care e vârsta la care pisicuțele se pot îmbolnăvi?
- Panleucopenia felină este o boală extrem de contagioasă cu evoluție foarte rapidă, care se caracterizează prin fenomene patologice are tubului digestiv, respectiv vomă și diaree. Boala atacă celulele albe ale organismului și invadează rapid sistemul digestiv, sistemul nervos și sistemul limfatic al animalului. Maladia se manifestă foarte brutal la puii de pisică sau la pisicile tinere care sunt în dezvoltare. Celulele care se află în replicație rapidă sunt cele țintite de parvovirusul felin. Astfel că, la felinele care sunt în dezvoltare corporală intensă, virusul are posibilitatea să atace un număr mare de celule din diferite țesuturi și organe. Este foarte posibil ca o pisică matură care a luat acest virus să fie asimptomatică.
- Cum se transmite virusul?
- Acesta poate afecta și alte animale, precum leii, tigrii, vidrele sau chiar maimuțele. Are transmitere digestivă (prin fecale sau secreții contaminate), adică intră în organism pe la nivelul gurii și apoi se diseminează pe cale sangvină. În viața animalelor urbane cei mai frecvent afectați sunt pisoii după vârsta de 6 săptămâni și mai mici de 1 an. Virusul se transmite și intrauterin atunci când pisicile gestante sunt infectate. De asemenea, și proprietarii pot aduce virusul în casă, pe haine sau pe pantofi. Acesta este rezistent și se poate ascunde însă și în covor, pe mobilier și parchet. Atenție! Puricii pot transmite parvo- viroza felină.
„Sunt cazuri în care pisoii pot muri subit, fără niciun semn de afecțiune”
- Care sunt primele semne ale bolii și cum debutează?
- Primele simptome pot fi neurologice la pisoii născuți din mame infectate, pentru că această afecțiune cauzează hipoplazie cerebeloasă, adică o dezvoltare defectuoasă și incompletă a cerebelului. Așadar, primele semne neurologice se referă la tremurături, lipsa stabilității și a echilibrului în staționare și în mers. În rare cazuri, pot apărea crize convulsive de tip epileptic. Studiile arată că 75% dintre animalele infectate nu prezintă simptome. Semnele bolii sunt lipsa poftei de mâncare, apatie, cum am spus vomă și diaree (uneori chiar și 20-30 de scaune pe zi), care duc la slăbire progresivă, pielea își pierde din elasticitate, apar pareze la nivelul membrelor, chiar și conjunctivita. Uneori boala se instalează și la pisoii de rasă care au fost expuși la o presiune infecțioasă mare. La puii de pisică, dar și la unele pisici mai mari ca vârstă, debutul poate fi atât de brusc încât moartea apare înainte ca proprietarul să își dea seama că felina este bolnavă. Uneori totul se confundă cu o otrăvire.
- Cum se poate diagnostica boala?
- Parvoviroza felină se poate diagnostica rapid pe baza semnelor clinice și a analizelor de sânge care arată o scădere dramatică și aproape de zero a celulelor albe. De menționat este că sunt și cazuri în care analizele sunt foarte puțin modificate sau deloc. Diagnosticul se pune numai la medic. Depistarea timpurie a bolii este foarte importantă, deoarece tratamentul intensiv trebuie început imediat pentru a putea salva viața animalului. Este mai bine să luați legătura cu medicul veterinar chiar și dacă este vorba despre o alarmă falsă, decât să așteptați până când starea pisicii se agravează.
„Vârsta optimă de vaccinare este de 8 săptămâni”
- După vindecare, animalul poate să rămână purtător de virus?
- După 14 zile infecția dispare din organism. Trecerea prin boală va asigura o imunitate pe tot restul vieții. Dar virusul va rămâne prezent în mediu pentru o perioadă foarte lungă de timp.
- Există vaccin împotriva panleucopeniei feline?
- Din fericire da, și este obligatorie vaccinarea pisicilor cu o doză de vaccin la o lună distanță. Vârsta optimă este 8 săptămâni, iar rapelul se face la 12 săptămâni de viață.
„Incidența cazurilor este mare în situația aglomerărilor de pisici”
- Anticorpii maternali sunt prezenți în lapte pe toată perioada lactației asigurând protecție puilor?
- Bineînțeles că este vitală alăptarea cu lapte matern în această perioadă. Mamele vaccinate sau care au trecut prin boală transmit anticorpi prin colostru în primele 48 de ore de viață. În această perioadă sunt transferați anticorpii de la mamă la pui. Anticorpii au durata de viață de șase-opt săptămâni, după care se recomandă vaccinarea.
- Există momente în care incidența cazurilor crește exponențial? Pot apărea tulpini noi și vaccinul nu mai face față?
- Incidența cazurilor crește în situația aglomerărilor mari de pisici cum sunt adăposturile și crescătoriile. Momentan acest virus este stabil și nu ne confruntăm cu mutații. Boala se poate înmulți ori de câte ori în populație apare un număr suficient de mare de indivizi receptivi neimunizați, care permit propagarea virusului.
„Virusul poate fi distrus din casă dacă se folosesc substanţe pe bază de înălbitor“
- Cum se poate preveni panleucopenia felină?
- Boala se ține la distanță prin vaccinare și izolarea cazurilor bolnave. O altă modalitate de prevenție este eliminarea ca deșeu biologic și incinerarea paturilor și a tuturor obiectelor care vin în contact cu animale suferinde. Evitarea supraaglomerărilor de pisici gen adăpost sau crescătorie precum și a târgurilor de animale neautorizate, este o măsură suplimentară care reduce riscul îmbolnăvirilor cu acest virus, ce poate deveni mortal. Virusul este rezistent la dezinfectanții obișnuiți folosiți în casă, dar poate fi distrus dacă se folosesc substanțe pe bază de înălbitor.