de Călin Popa şi Adrian Barna

Viața în deșert nu este ușoară nici măcar pentru insecte - cu atât mai remarcabilă este capacitatea de adaptare a unei feline, pisica dunelor, care trăiește în pustiurile nisipoase și pietroase, departe de sursele de apă.

Blana îi acoperă inclusiv tălpile labelor

De dimensiuni mici - maximum 52 de centimetri - cu o coadă lungă și urechi scurte, așezate pe lateralele capului, pisica dunelor este perfect adaptată pentru a auzi mișcările vânatului care se deplasează în subteran. Părul lung al acestei feline este o altă adaptare la condițiile naturale în care trăiește, acoperindu-i inclusiv tălpile labelor și astfel izolând membrele felinei în fața temperaturilor diurne extrem de ridicate, care devin foarte scăzute noaptea. În aceste condiții, urmele felinei sunt foarte greu de identificat, ceea ce o ține la distanță de prădători. „Haina” de iarnă a pisicii dunelor este o blană cu firul de păr lung de cinci centimetri. Excelent camuflată, cu blana în culoarea nisipurilor din jur, pisica dunelor, care a fost observată în Maroc, Algeria, Egipt, Peninsula Arabică și Orientul Mijlociu, trece neobservată, iar stilul său discret de viață o face o adevărată raritate.

Ucide șerpi veninoși

Pisica dunelor stă ziua în adăposturi sub pământ, iar noaptea iese la vânătoare, pe o rază de mulți kilometri, după rozătoare și păsări mici. De asemenea, potrivit tuaregilor din deșertul Ténéré, această pisică remarcabilă are renumele de a putea ucide șerpi veninoși și varani mici. Dar, în general, detaliile ecologice ale rasei sunt încă puțin cunoscute, întrucât au fost efectuate doar câteva studii aprofundate care vizează populațiile de pisici ale dunelor. Asta nu i-a împiedicat pe oameni să le captureze. La începutul anilor 1970, pisicile dunelor extrase masiv din sălbăticie au ajuns în număr foarte mare în grădinile zoologice din întreaga lume. În paralel, unele autorități au încercat să oprească dispariția speciei de pe teritoriul național - în sudul Israelului, patru exemplare au fost monitorizate la sfârșitul anilor 1980, în Valea Arabah, dar au trecut granița și de atunci specia este dispărută în această țară, în care pisica dunelor nu a mai fost observată de un secol.

Captivitatea nu le ajută să supravieţuiască

Discretă și solitară, pisica dunelor poate avea un teritoriu de peste 35 de kilometri, dar degradarea habitatelor din cauza activităților umane este considerată o amenințare majoră pentru populațiile acestei specii. Atunci când sunt capturate pentru a fi vândute ca animale de companie, aceste pisici ajung la proprietari din Emiratele Arabe Unite, Europa sau Irak. Dar acesta este un alt tip de condamnare - pisica dunelor nu trăiește în captivitate mai mult de o săptămână, întrucât mediul la care este adaptată este complet diferit de cel în care pot trăi oamenii. În ceea ce privește prezența speciei din grădinile zoologice, la nivel global existau, cu un deceniu în urmă, circa 200 de exemplare, întrucât aproape jumătate din puii născuți în captivitate mor în primele 30 de zile de viață. În Europa, pisica dunelor este parte a Programului pentru specii pe cale de dispariție.