de Simona Lazăr
Diabetul este o boală cronică ce poate afecta atât oamenii, cât şi animalele, printre acestea fiind şi câinii. Deşi vorbim despre o maladie ce nu poate fi vindecată, există numeroase metode prin care aceasta poate fi ţinută sub control, iar animalul de companie să ducă un trai liniştit. Diabetul zaharat este cel mai întâlnit tip de diabet în rândul câinilor, fiind un dezechilibru al metabolismului şi al modului în care organismul converteşte mâncarea consumată în energie. Aproape 1 din 500 de câini suferă de această boală.
Este o boală hormonală cronică
Diabetul zaharat la câini este o boală hormonală cronică. Pancreasul animalului produce mai puțină insulină sau deloc, aceasta reprezentând hormonul responsabil de asimilarea zahărului din sânge. Datorită acestui defect, nivelul glucozei rămâne ridicat în sânge. La un animal sănătos, acesta este cuprins între 0,70 și 1,10 g/litru de sânge. Boala începe cu adevărat atunci când nivelul de glucoză este mai mare de 3 g glucoză/litru de sânge, iar la debut, rata oscilează undeva între 1,50 și 1,80 g/litru. „Semnele cel mai ușor de observat de proprietari sunt: consumul crescut de lichide, cu o cantitate mai mare de urină, asociată cu pierderea în greutate și apetitul crescut”, a explicat medicul veterinar Caroline Daumas. În plus, animalul pare mai puțin în formă şi obosește foarte repede. Dacă observați unul sau mai multe dintre aceste simptome la însoțitorul dumneavoastră canin, cel mai bine este să ajungeți cu el la medicul veterinar, pentru a-i efectua teste de urină și de sânge.
Apare după vârsta de 6 ani
Mai mulți factori favorizează declanşarea diabetului la câini, supraponderalitatea și vârsta fiind cei mai importanți. Boala apare, de obicei, în intervalul 6 și 10 ani, iar femelele, mai ales dacă nu au fost sterilizate, sunt semnificativ mai afectate decât masculii. Patologia este de două până la de trei ori mai frecventă în cazul lor. În plus, unii prezintă un risc mai mare de diabet. „Se pare că anumite rase canine, cum ar fi Wolf Spitz, Cairn Terrier, Poodle, Dachshund, Beagle și Pinscher pitic sunt într-adevăr mai atinse de această malarie”, spune specialistul.
Se administrează insulină de două ori pe zi
Diabetul poate avea consecințe grave, dacă nu este tratat, ca şi la om. „Cele mai acute complicații posibile sunt atacurile de cetoacidoză, care reprezintă un motiv clasic pentru prezentarea la camera de urgență a clinicii veterinare”, a completat doctorul Caroline Daumas. Ele apar atunci când animalul are un nivel de insulină prea scăzut în sânge. În absența hormonului, organismul folosește grăsimea pentru combustibil energetic, în loc de zahăr. Corpurile cetonice, produse în timpul acestei transformări, se acumulează apoi în sânge și cresc aciditatea. Aceste atacuri duc la depresie intensă, la pierderea poftei de mâncare, la deshidratare, vărsături și, în cele mai grave cazuri, chiar la comă. Complicațiile pe termen lung sunt infecții ale tractului urinar, probleme oculare (cataractă) sau leziuni renale. Deși nu poate fi vindecat de diabet, o îngrijire adecvată îi va permite animalului să aibă o viață normală. Aceasta se bazează pe dietă, precum și pe administrarea de insulină. „În mod convențional, administrările de insulină de două ori pe zi sunt efectuate de proprietari, acasă, în timpul meselor, dimineața și seara. Dieta trebuie adaptată pentru a acoperi nevoile de carbohidrați și energie ale câinelui, favorizând, în același timp, surse de carbohidrați care vor permite o bună reglare a nivelului de zahăr din sânge, în timp, evitând creșteri excesiv de ridicate ale acestuia”, a adăugat Caroline Daumas. Proprietarul trebuie să aibă o grijă deosebită în perioada tratamentului, iar câinele, monitorizat atent. „Situația se va urmări atât în timpul unor internări de 24-48 ore, cât și la domiciliu, folosind benzi de urină sau glucometre adecvate pentru câini. O bună comunicare a echipei de îngrijire cu proprietarii rămâne esențială pentru implementarea și monitorizarea tratamentului”, a conchis specialistul.
Diabetul insipid, o afecţiune rară, care atacă rinichii
Câinii pot suferi, de asemenea, şi de diabet insipid, o afecţiune mai rar întâlnită. În ciuda numelui său și a similitudinii simptomelor (creștere semnificativă a cantității de urină și sete), patologia nu are nicio legătură cu diabetul zaharat. Este, de fapt, o tulburare în reglarea metabolismului apei. Rinichii câinelui nu mai au capacitatea de a reabsorbi apa pe care o filtrează și, prin urmare, o elimină în exces. Această disfuncție poate fi legată de secreția insuficientă a hormonului antidiuretic (ADH) sau de incapacitatea rinichilor de a răspunde la acest hormon. Proprietarii pot observa la animalele afectate urină foarte limpede și o modificare a blănii.