de Carmen Ciripoiu şi Daniel Alexandrescu
FIV, cunoscută ca și SIDA pisicilor, este una dintre cele mai grave boli infecțioase care pun în pericol viața pisicilor domestice. FIV este o maladie incurabilă, dar cu o îngrijire adecvată, puteți prelungi viața animalului de companie și crește semnificativ confortul acestuia. Cât de periculoasă este SIDA pisicilor, aflați de la medicul veterinar Daniel Lescai (foto).
„Infecţia se ia din conflicte soldate cu mușcături adânci”
- Virusul imunodeficienței feline (FIV) este echivalentul virusului HIV întâlnit la oameni? Cum se răspândește acesta în comunitatea de pisici?
- Da, virusul este similar, ca acțiune, celui întâlnit la oameni. Nu este singurul care produce o alterare a răspunsului imun al pisicilor, dar acesta e în special agresiv. Pisicile se infectează prin coabitare strânsă cu alte pisici, conflicte soldate cu mușcături adânci, schimb de salivă, folosirea aceleiași litiere sau ritualuri de împerechere. Principalii suspecți sunt subiecții care vagabondează, masculii necastrați, pisicile teritoriale sau cele care părăsesc domiciliul și au contact cu pisici purtătoare. În unele cazuri, virusul s-a transmis și pe cale sexuală, întrucât în sperma motanilor s-au putut evidenția particule virale în cantități mici. Femelele gestante seropozitive vor transmite o imunitate pasivă puilor, care se poate păstra până la 4 luni.
- Ce se întâmplă cu micuțele atunci când sunt infectate cu virusul imunodeficienței feline?
- Ca mai toate bolile pisicilor, cele purtătoare ale acestui virus pot avea o varietate de semne sau aproape niciun simptom, ca atare, o evoluție frustrantă, si- nuoasă, total nespecifică. Unele pisici pot adăposti virusul ani la rând fără vreo manifestare suspectă. Cele care prezintă boala pot avea o stare generală proastă, păr mat, aspru, aspect murdar, lipsă de energie, infecții secundare diverse ca gingivite, rinite, cistite, dermatite, tulburări digestive inexplicabile, repetitive sau persistente. De fapt, multe pisici sunt prezentate constant la medic pentru afecțiuni secundare persistente sau care cedează greu ori deloc la tratament.
„O hemoleucogramă poate să scoată în evidență alterări ale numărului de celule albe”
- Care sunt manifestările bolii? La ce trebuie să fie atent proprietarul? Cum poate fi descoperită această maladie?
- Nu există un simptom sau un tablou suspect. În mare, tulburări nespecifice care se repetă sau care rămân active indiferent de tratament, pot să sugereze o afectare a sistemului imunitar. La scurt timp după infectare cu virusul FIV, pisica poate avea febră și ganglionii ușor măriți, dar această fază de multe ori trece neobservată. Diagnosticul poate fi suspectat de medicul veterinar la examinarea clinică în corelație cu anamneza, istoricul medical, modul de adăpostire și tratamentele preventive aplicate. În mod cert, diagnosticul se realizează prin identificarea anticorpilor împotriva virusului, aceștia fiind mai mult martori ai infecției decât protectori. În plus, o hemoleucogramă poate să scoată în evidență alterări ale numărului de celule albe și nu numai.
- Se poate vindeca boala? Există vreun tratament revoluționar?
- Această boală nu se vindecă, ci doar se previne sau se ține sub control, mai ales în ceea ce privește simptomatologia. Astfel, dacă sunt deshidratate sau refuză să mănânce atunci vor primii perfuzii. Dacă au infecții, sigur li se vor da antibiotice, iar pentru stimularea sistemului imunitar vor avea nevoie de vitamine. Cât privește animalele asimptomatice, în acest caz proprietarii trebuie să le controleze periodic.
„Dezinfectați locuința unde a trăit un animal suferind”
- Cât de importantă este alimentația pentru pisicuțele bolnave?
- Foarte mult contează ca pisicuțele să aibă o dietă echilibrată și de bună calitate. La animalele cu sistemul imunitar deficitar, șansele de îmbolnăvire cu microorganisme provenite din mâncare sunt mult mai crescute, așa încât se va evita hrănirea cu carne, lapte sau ouă crude.
- Este FIV un motiv de eutanasiere?
- Nu. Simpla prezență a acestui virus presupune câteva măsuri de prevenire a transmiterii la alte pisici și controlul eventualelor semne ce apar în cazul pisicii purtătoare a virusului. Dacă un animal care a avut FIV nu mai este printre noi, e important ca locuința să fie dezinfectată. Chiar dacă virusul se distruge în doar câteva ore în contact cu aerul, microorganismele asociate acestei boli pot fi mult mai rezistente.
- Există un vaccin împotriva acestei boli atât de perverse?
- Din păcate, nu. Aceasta nu este o boală ce beneficiază de profilaxie prin vaccinare.
- Se transmite această afecțiune de la animal la om?
- Nu, niciodată. Nu există pericol pentru alte specii. Deși este o boală foarte asemănătoare, este cauzată de un alt virus, care afectează doar animalele din familia felinelor.
„Preveniţi vagabondajul şi controlaţi împerecherile!“
- Cum se face prevenirea în fața HIV-ului la pisici?
- Prevenirea se realizează prin măsuri de adăpostire, controlul pisicilor ce intră în comunitate, izolarea celor bolnave, prevenirea vagabondajului, controlul împerecherilor, separarea litierelor și a zonelor de hrănire, evitarea conflictelor. În cazul celor bolnave, mai mult decât în cazul celor nepurtătoare, este necesară o practică preventivă adaptată prin deparazitare frecventă, controlul infecțiilor secundare, prevenirea altor infecții, aport nutritiv de calitate, evitarea altor factori ce duc la deprecierea sau modificarea răspunsului imun. Pisicile purtătoare sunt pisici vulnerabile, dar și pisici rezervor, ce pot răspândi virusul. Pentru acestea este necesară o atenție medicală sporită și vizite periodice pentru controlul semnelor sau evaluarea unor parametri care să arate din timp modificări îngrijorătoare. Ca măsură generală, pisicile cu istoric medical incert, manifestări suspecte trebuie testate pentru cel puțin două virusuri cu impact asupra imunității. Adică FIV (imunodeficiența felină) și FeLV (virusul leucemiei feline). Abia apoi ar putea fi încercate alte tipuri de diagnostic.