de Roxana Istudor şi Adrian Barna
Când vine toamna, oamenii încep să se pregătească pentru sezonul rece, care înseamnă în primul rând adăpostirea și rezervele. Multe animale fac același lucru, instinctiv, prin metode inspirate și funcționale, care demonstrează gradul de adaptare al unor creaturi care supraviețuiesc de milioane de ani.
Veveriţele stochează hrană în „cămări” ascunse
Unul dintre cele mai iubite animale, veverița, are un stil aparte de a se pregăti pentru iarnă. Drăgălașa viețuitoare este ocupată tot anul să adune într-o „cămară” bine ascunsă rezerve de hrană, la care se întoarce atunci când vine iarna. Deși în multe cazuri veverițele mai și uită unde au adunat ghindele și alunele, de regulă reușesc să le găsească, cu ajutorul mirosului lor foarte dezvoltat. Pe de altă parte, în pregătirea iernii, veverițele se hrănesc mai mult toamna, pentru a acumula grăsime pe care ulterior o folosesc pentru a se menține în bună stare de funcționare în perioadele cele mai crâncene ale sezonului rece.
Păsările își coboară temperatura corpului la 5 grade Celsius
Majoritatea speciilor de păsări migrează spre zone mai calde. Drumurile sunt foarte lungi și multe zburătoare fac popasuri în anumite zone bogate în hrană, suplimentându-și rezervele. În același tip, scapă și de anumite rânduri de pene, pregătindu-se astfel pentru traiul în zonele în care ajung. Pe de altă parte, în cazul unora dintre puținele specii de păsări care „rămân pe loc”, să facă față iernilor, intervine un tip de hibernare, mai precis aceste exemplare își coboară temperatura corpului până la 5 grade Celsius, apoi stau aproape nemișcate în aceeași manieră în care cuibăresc: ghemuite, aprope invizibile, camuflate. La fel ca mamiferele, aceste păsări pierd mult din greutatea corporală până în primăvară. Un cercetător a descoperit că un astfel de episod de „toropeală” poate dura și 45 de zile.
Felinelor le creşte o blană mult mai groasă
Speciile de feline din emisfera nordică, nevoite să facă față frigului pătrunzător, au sisteme de adaptare specifice și se pregătesc pentru iarnă în primul rând căpătând o blană mult mai groasă. Râsul, de pildă, își caută un adăpost bun, iar când cade neaua, se folosește pentru a vâna de labele sale zdravene, care îi permit să facă salturi spectaculoase și foarte eficiente. În același timp, spre deosebire de majoritatea celorlalte pisici sălbatice, râsul are o coadă scurtă, cu ajutorul căreia evită degerăturile și economisește energie. Un alt prădător care își schimbă complet blana este vulpea, inclusiv cea polară trecând printr-o uluitoare transformare de acest tip, care face aceste animale invizibile în zăpadă.
Urșii acumulează grăsime pentru hibernare
În toamnă, foarte multe specii de urși încep un proces numit hiperfagie, adică mănâncă și beau cât de mult pot, pentru a crește în greutate și astfel a se pregăti de lunga lor hibernare. Oricât de nesănătos ar putea suna așa ceva în cazul oamenilor, urșii Grizzly, de pildă, sunt cei mai adaptați pentru a hiberna cu succes și cu un consum cât mai mic de energie. La rândul său, ursul negru din America de Nord reușește să-și coboare temperatura corpului, ritmul cardiac și metabolismul, rămânând într-o stare de toropeală până la venirea primăverii, fără să consume nimic.
Ratonii intră în semiconștiență
Un anumit tip de toropeală, stare de semiconștiență, este pregătirea ratonilor pentru sezonul rece. Deși rămân pe jumătate conștiente, aceste animale economisesc foarte multă energie cu această modalitate de a-și încetini în mod natural sistemul nervos. Grație acestei abilități, ratonii acumulează un strat consistent de grăsime înainte de venirea iernii, astfel încât în anotimpul rece, starea de semiconștiență îi ajută să economisească suficientă energie cât să iasă în primăvară.
Căprioarele și cerbii își perpetuează specia
Pentru mulți membri ai familiei căprioarelor, toamna este timpul împerecherii. Instinct suprem, acesta schimbă inclusiv comportamentul elanilor, care, deși sunt solitari, ies din această stare pentru a-și perpetua specia. Alte tipuri de cerbi și căprioare fac față cu greu iernilor în care hrana lor este foarte puțină. Pentru a-și menține căldura interioară și a susține efortul de căutare a vegetației adânc ascunse sub stratul de zăpadă, un astfel de exemplar poate pierde până la 30% din greutatea corporală. Pentru a se pregăti de această provocare, numeroase specii de căprioare acumulează rezerve de energie consumând cantități sporite de hrană în timpul toamnei.
Buburuzele se îndoapă cu afide
Multe dintre cele aproximativ 5.000 de specii de buburuze, gărgărițe și gândaci care rămân să înfrunte iernile se pregătesc pentru venirea sezonului rece îndopându-se cu afide, arată entomologul Mike Raupp, de la Universitatea din Maryland, SUA. Aceste insecte se îngrașă foarte mult înainte de venirea frigului, apoi iernează adunate în grupuri mari de indivizi, pentru a economisi căldură și energie. Unele specii chiar au învățat să se strecoare în crăpăturile din zidurile oamenilor, sporindu-și astfel șansele de a trece cu bine peste sezonul cu vifor și zăpadă. În plus, acest obicei ferește insectele și de ochiul prădătorilor.
Ciocănitoarea face găuri pentru a depozita ghinde
Unele specii de animale scapă din calea frigului prin migrare, ca majoritatea păsărilor, în timp ce altele hibernează, în diferite forme. Multe dintre mamiferele mai mari au capacitatea de a rămâne active, chiar dacă acest lucru necesită un mare consum de energie. Din momentul în care intervine scurtarea zilelor, speciile încep pregătirile și intră într-o febriltate a acumulării de provizii. Un astfel de exemplu este ciocănitoarea. De cum încep să cadă frunzele, această pasăre, considerată sanitarul pădurii, găsește un copac mort și începe să facă găuri, pentru a depozita ghinde. Fiecare gaură este făcută foarte atent, pentru că dacă este mare, alte păsări pot fura cu ușurință hrana, iar dacă gaura este prea îngustă, ciocul ciocănitorii se poate rupe. Munca de „bijutier” se termină la timp pentru ca ghindele coapte să-și poată găsi locul în „cămară”. Trunchiul unui copac mare poate ține aproximativ 50.000 de ghinde, permițând păsării să iasă cu bine la capătul fiecărui sezon rece.