de Roxana Istudor şi Daniel Şuta
Unele specii de păianjeni pot suferi de „arahno-arahnofobie”, astfel fiind denumită o variațiune pe tema faimoasei reacții de respingere pe care o simt oamenii față de aceste insecte. În acest caz, este vorba despre frica manifestată în fața altor membri, mai mari, ai aceluiași tip de animal.
Evaluare complexă a riscului
Un studiu recent, realizat de British Ecological Society, a examinat reacțiile comportamentale ale puilor de păianjeni la alți păianjeni, prădători și nonprădători, pentru a le determina instinctele de recunoaștere a potențialilor agresori. „Păianjenii sunt uimitori, pentru că au o vedere incredibilă. Pot vedea aproape la fel de bine ca oamenii, așa că acordă atenție detaliilor”, susține cercetătorul Daniella Roessler. Ca parte a studiului, echipa de experți a pus puii de păianjen în fața mai multor obiecte, printre care și un model de păianjen imprimat 3D și un exemplar mort, mai mare. Dacă în dreptul celorlalte obiecte micile insecte nu au manifestat nicio teamă, atunci când s-au confruntat cu exemplarul imprimat 3D, dotat cu trăsături frontale, puii au părut să înghețe, apoi s-au mișcat încet în lateral, s-au întors rapid și au sărit în direcția opusă.
Strategie de a nu atrage atenția
Puii de păianjen testați au fost puși și în fața mai multor specii de păianjeni-săritori morți. Cercetătorii au observat că micilor insecte le era mai teamă de exemplarele din aceeași specie și au refuzat să se apropie de specimenul respectiv, oprindu-se imediat, întorcându-se și luând-o la sănătoasa. „Există multă evaluare a riscului în acest comportament - cât de mare este agresorul, cât de repede ar putea ajunge la ei și multe altele. De asemenea, îndepărtarea în acest mod, agitat, dar foarte încet, este o strategie de a nu atrage atenția”, detaliază Roessler. În același timp, cercetătorii au constatat cu surprindere că această „arahno-arahnofobie” și instinctul de recunoaștere a prădătorilor nu este un răspuns perfecționat sau o adaptare, ci un comportament înnăscut.