Main menu

header

de Claudia Stan

- Mare iubitor de animale, cântăreţul este proprietarul unei adevărate menajerii în aglomeratul Bucureşti

Din ce în ce mai multe vedete părăsesc sfera cluburilor şi a distracţiilor, întorcându-se în sânul naturii. Tavi Colen, jumătatea fostei trupe Talisman, nu va mai fredona melodia „Singur”, deoarece acum îi prieşte viaţa de bărbat însurat şi de tătic. Chiar dacă viaţa sa artistică şi de familie este plină, acesta îşi face timp pentru o pasiune de-o viaţă: aceea de a creşte păsări. Tavi şi-a creat un mic paradis în curtea casei sale din Bucureşti, „un paradis verde, în care cântă păsărelele”. V-am trezit interesul? Mai multe despre preocupările lui Tavi Colen şi dragostea pentru zburătoare veţi afla chiar de la el, din interviul următor.

„La un moment dat creşteam coţofene”
- De unde aţi moştenit această pasiune pentru creşterea animalelor?
- Pasiunea pentru animale o am de când eram mic, când am cumpărat primii porumbei de la nişte copii. M-a ajutat foarte mult mama mea şi m-a încurajat, pentru că şi ei îi plăceau foarte mult. Unde m-am născut eu, la Târgu-Jiu, aveam o grădină imensă şi creşteam de toate, de la păsări, iepuri până la capre arăbeşti. Pe acestea din urmă le ţineam într-o livadă mare şi, deşi erau de talie foarte mică, făceau numai prostii. Tot mama m-a învăţat cum să pun cloşca pe ouă, cum să facă pui. Când eram micuţ achiziţionam şopârle, şerpi, broaşte, păianjeni cu cruce (erau foarte periculoşi), hamsteri, peşti etc. Mi-a plăcut să am tot soiul de animale. La un moment dat creşteam coţofene, pe care le hrăneam cu viermi şi pâine.

Are diplome şi cupe câştigate la concursuri columbofile
- Cât de dificil este să creşteţi porumbeii în Capitală?
- Animalele, dar în special porumbeii, necesită multă atenţie. Cei pe care îi am eu acum sunt de rasă (jucători gălăţeni, voiajori de concurs). Necesită tratamente şi vaccinuri speciale, ce sunt scumpe. Sunt multe rase, dar eu îi împart în două categorii: porumbei de ornament şi de zbor, cu care particip şi la competiţii. Am şi câteva diplome şi cupe pe care le-am câştigat cu ei.

- Cum îi antrenaţi pentru competiţii?
- Când am timp particip la diverse concursuri cu porumbeii mei. Din păcate, majoritatea se desfăşoară sâmbăta şi duminica, atunci când eu lucrez. Merg la competiţii de viteză şi de distanţă şi îi antrenez în fiecare seară. Cu o săptămână înainte stau liniştiţi, singuri, la semiîntuneric, acestea fiind câteva procedee de antrenament. Fac parcursuri de zbor, de ore, de la distanţe mici, înainte cu o lună de concurs, pe un câmp deschis. E o adevărată artă, ce să mai! (n.r. - râde)

- Ce probleme medicale întâmpină şi cam cât de des se îmbolnăvesc?
- Tot timpul au nevoie de îngrijire medicală. Ca şi la oameni, în zilele noastre, bolile au evoluat, nu mai răspund la medicaţia obişnuită, dar li se administrează vitamine, pentru a-i menţine în formă. De asemenea, nu lipsesc din agendă controalele medicale regulate.

„Plănuiesc să mai cumpăr câteva raţe mandarine”
- Cam câte păsări găzduieşte curtea dumneavoastră? Care vă sunt cele mai dragi?
- Am peste 300 de porumbei, 70 de găini, zece raţe şi lista ar mai putea continua. Am avut până nu demult şi păuni, dar, din cauza zgomotului ce îl făceau, m-am decis să-i duc acasă, la Târgu-Jiu. Zgomotul era foarte puternic şi deranja cartierul. Au ştrandul lor propriu, au grijă de ei, de puii lor, se spală, iar seara aleargă pe o rază de zece kilometri în jurul casei. Cel mai frumos este să admiri porumbeii jucători, ce se ridică la înălţimi foarte mari şi încep să se joace, de aceea sunt botezaţi aşa. Plănuiesc să mai cumpăr câteva raţe mandarine, dar atunci când va fi gata iazul. Astfel de păsări sunt renumite pentru dansurile lor specifice.

- Cum este viaţa printre aceste făpturi ale cerului?
- Atunci când văd cum se înalţă porumbeii simt că zbor în înaltul cerului alături de ei. Este o senzaţie minunată, de nedescris. După o zi grea de muncă, atunci când vin acasă mă opresc la ştrandul din curte, un adevărat paradis verde în care cântă păsărelele. Din punctul meu de vedere este cea mai bună relaxare.