de Carmen Ciripoiu şi Silviu Ghering
Un medic veterinar din Polonia este acel om pe care cu greu îl găsește cineva în ziua de astăzi. Nimeni nu înțelege cum reușește să dezlege misterul suferinței unui pacient care nu poate să îi spună ce-l doare, dar atunci când o face, sufletul îi radiază de fericire. Radoslaw Fedaczynski a știut că planul lui Dumnezeu pentru el a fost să fie în slujba celor mai năpăstuite, dar totodată sincere ființe. Și a avut o dorință imensă: să le facă un sat.
A durat doi ani
Un scriitor german spunea odinioară că îngerii și câinii nu sunt foarte îndepărtați. Ei vă învață să dăruiți fără frică și să iubiți necondiționat și nelimitat. Nu există nimic mai adevărat în această lume decât dragostea unui câine bun. Poate de aceea, de cele mai multe ori e mai ușor ca o persoană să-și deschidă sufletul în fața prietenului său necuvântător, care intră cu toată bucuria în scena vieții. Sunt mulți cei care au vrut măcar odată să ajute animalele fără adăpost, dar nici unul nu a mers atât de departe ca doctorul veterinar Radoslaw Fedaczynski din Polonia, care a reușit să-și ducă la îndeplinire cel mai mare vis: un adăpost pentru câinii vagabonzi. Construcția a durat doi ani și nu i-a fost deloc ușor, însă rezultatul a depășit orice așteptare. Pentru că nu e vorba despre un adăpost obișnuit, unde animalele dorm pe podele umede de beton acoperite în cel mai bun caz cu paie. Unde mirosul este insuportabil, iar zeci de câini se înghesuie sub același acoperiș și se bat pe un colț de pâine. Doctorul Radoslaw Fedaczynski n-ar fi suportat să-i vadă în condiții inumane pe prietenii săi, așa că s-a zbătut și a făcut ceva cu totul și cu totul diferit: un sat cu mai multe case. Iar fiecare locuință are canapele, covoare, sistem de încălzire, aer condiționat, ba chiar și Internet. Acolo câinii se simt ca în sânul lui Avram, pentru că îngerul lor le-a creat cele mai bune condiții. Asta și-a dorit dintotdeauna: ca prietenii patrupezi să se obișnuiască cu camerele cu mobilier și tapițerie, așa cum ar face în orice familie care i-ar iubi.
Ridicat pe locul unui depozit de fier vechi
Pentru prima dată medicul Radoslaw Fedaczynski s-a gândit să ridice adăpostul atipic pe când lucra în secția de reabilitare a unei clinici veterinare. Din acel moment a început să strângă fonduri de la diverse persoane iubitoare de animale. Casele au fost ridicate pe locul unui fost depozit de fier vechi. Pentru că Dumnezeu lucrează prin oameni, medicului i s-au alăturat voluntari cu suflet mare, care, pentru început, au făcut un tur de forță în realizarea unui drum de acces, apoi au început construcția locuințelor. După ce toate au fost gata, casele au fost dotate cu covoare, perdele, paturi, dar și sistem de încălzire și aer condiționat. Totul pentru ca micuții să fie fericiți, așa cum merită. Pe de altă parte, voluntarii sunt extrem de atenți nu doar să-i îngrijească și să-i hrănească pe blănoși, dar le dau și o educație aleasă. Veterinarul a afirmat că prietenii lui sunt învățați unde să doarmă în casă, dar și să ceară atunci când vor la plimbare. În plus, oricine dorește să viziteze adăpostul va fi întotdeauna primit cu brațele deschise, pentru ca animalele să se obișnuiască cu mângâierile și să înțeleagă că oamenii pot fi și buni...
„Am învățat totul de la tatăl meu”
Tot ce este Radosław Fedaczyński în acest moment îi datorează tatălui său care, a fost, de asemenea, un excepțional veterinar. L-a învățat cum să pună un diagnostic unui animal bolnav și cum să-l trateze cu infinită dragoste. Nu va uita niciodată cum oamenii își aduceau prietenii necuvântători în apartamentul lor modest și nici pe acea familie care și-a ținut Pechinezul suferind în pantaloni până i-a venit rândul la consultație. În anul 1980, Andrzej Fedaczyński a plecat la Copenhaga, inițial doar pentru un schimb de experiență. Cu timpul, s-a trezit într-o clinică veterinară modernă, locală, unde a găsit metode inovatoare de diagnostic și tratament. Era pur și simplu fascinat de modul de îngrijire a animalelor. Într-o altă unitate daneză a observat doi oameni ai legii care au adus într-o mașină de poliție o pasăre cu aripa ruptă, găsită într-un parc. Zburătoarea a fost internată în clinică, a primit diagnostic și a fost supusă tratamentului. Acest lucru a revoluționat abordarea lui Andrzej Fedaczyński față de medicina veterinară și atunci a decis să transfere aceleași principii pe pământul polonez. Fiul său, pe atunci încă adolescent, l-a ajutat. „În copilărie nu mi-am dat seama că există o astfel de profesie, ca cea de veterinar. L-am urmărit doar pe tatăl meu care a salvat animalele de fermă bolnave. Cu timpul, oamenii au început să aducă pisici și câini în apartamentul nostru din bloc. Îmi amintesc cum au ținut un micuț Pechinez în pantaloni și au cerut ajutor. Abia ani mai târziu mi-am dat seama că tatăl meu era medic veterinar. Am învățat totul de la el. Când era la Copenhaga, obișnuiam să-l vizitez pentru a tunde gazonul din fața clinicii. În acest fel, am câștigat primii mei bani și am urmărit cum sunt tratate animalele. Chiar înainte de studiile mele veterinare, am efectuat diverse tratamente și intervenții chirurgicale”, a mărturisit îngerul animalelor pentru o publicație din Varşovia.
„Am renunţat să fiu o vedetă rock pentru medicina veterinară“
Chiar dacă viața lui înseamnă medicină veterinară, doctorul mai are o mare pasiune: muzica. Înzestrat de Dumnezeu cu un mare talent, a susținut chiar și concerte la chitară, fascinând spectatorii, dar, în final, a ales marea iubire. „A fost un moment în care am visat la muzică. Cântecele formațiilor Nirvana, Guns N’Roses și Aerosmith îmi răsună încă în cap. Am cântat la chitară și am susținut concerte. Profesorii au spus că am potențial. Am renunțat să fiu o vedetă rock pentru medicina veterinară. Probabil, dacă cineva ar fi făcut un RMN al creierului veterinarului, ar fi văzut că acest organ funcționează foarte diferit în acest grup profesional decât în altele. Cred că jumătate dintre veterinarii din Polonia sunt mari și asta se datorează endorfinelor, care sunt eliberate. Ca de exemplu, atunci când un cățeluș care ieri era pe moarte, se trezește a doua zi și începe să meargă. În afară de medicină și mecanică, lucruri similare se întâmplă rar în alte profesii”, susține Radosław Fedaczyński.