de Gheorghe Zmaranda şi Flori Pintea
Alexandru Stahl (foto) este reabilitator, specialist în păsări insectivore, cu specializarea făcută în Germania, la Mauersegler klinik Frankfurt, și conduce singurul centru specializat în reabilitarea drepnelelor (Apodidaes) din zona aceasta a Europei. Prin prisma activității sale a fost martor la multe dintre dramele înaripatelor. Știați, spre exemplu, că hrănirea păsărilor sălbatice cu altfel de hrană decât cea naturală pe care o consumă în mod normal le provoacă probleme de sănătate foarte grave și chiar moartea? Potrivit domnului Stahl „viața sălbatică este în prima linie a suferinței cauzată de cele mai bune intenții”. Acesta spune că pe timp de iarnă hrănitorile cu hrană adecvată pentru animalele și păsările sălbatice sunt binevenite. Problemele încep atunci când vorbim despre a hrăni forțat animale sau păsările care din diverse motive ajung să fie luate din habitatul lor natural. Alexandru Stahl spune că dacă găsim un animal sau o pasăre sălbatică care are nevoie de ajutor, acestea trebuie să ajungă neapărat la un centru cu specialiști, altfel viața lor poate fi pusă în pericol în pofida tuturor bunelor intenții de care dă dovadă salvatorul.
„Valoarea nutritivă a pâinii pentru păsări este inexistentă”
- Care sunt cele mai frecvente tipuri de hrană pe care oamenii le dau păsărilor sălbatice?
- Este important în primul rând să înțelegem că animalele, păsările sălbatice nu au nevoie de hrană de la oameni. În mod greșit, aproape tot ce găsim în cămară sau la pet-shop este folosit pentru a hrăni păsările sălbatice, iar cele mai frecvente produse sunt pâinea, mălaiul, semințe, produse lactate. Este foarte important să mențio- năm că niciodată nu trebuie să folosim hrana animalelor domestice, a păsărilor de curte, a animalelor de companie (câini şi pisici) sau hrana umană ca înlocuitor pentru hrana naturală a păsărilor sălbatice. Există, spre exemplu, această „tradiție” greșit împământenită că putem oferi păsărilor sălbatice pâine. Pâinea este procesată, are mulți aditivi, iar valoarea nutritivă pentru păsări este inexistentă. Ca să înțelegem mai bine ceea ce am spus, închipuiți-vă că este ca și cum am mesteca toată ziua gumă și am înghiți-o de foame. Cam așa este și pâinea pentru sistemul digestiv al păsărilor sălbatice. Aceasta nu va fi digerată, va provoca blocaje intestinale și, pe deasupra, aceasta mucegăiește. Așa apare infestarea cu fungi a păsărilor și implicit compromiterea sistemului lor respirator.
- Din discuția cu dumneavoastră am înțeles că pe lista hranei neadecvate pe care oamenii le-o dau uneori păsărilor sălbatice sunt și viermișorii de pescuit și larvele de muscă.
- Într-adevăr, o altă greșeală comună este hrănirea păsărilor sălbatice cu larve de muscă. Acestea nu sunt bune nici măcar pentru vrăbii, pițigoi, măcălendri sau alte specii care consumă în perioada caldă și insecte. Larvele de muscă nu sunt insecte, sunt prea consistente proteic, pline de bacterii și fungi dăunătoare pentru orice pasăre insectivoră. Gânditi-vă că rândunica nu caută larve în animalele moarte. Larvele de muscă și viermișorii de pescuit sunt complet nepotriviți ca hrană pentru păsările insectivore pentru că au învelișul prea tare și ca urmare nu pot fi digerați. Practic aceste larve și viermișori sunt excretați nedigerați și, în plus, acest înveliș este foarte toxic pentru ficat. Nu sunt tolerați nici de sistemul digestiv, deoarece sunt prea grași și nu conțin prea mulți nutrienți. Având în vedere că în cazul păsărilor de curte hrănite cu larve de muscă și viermișori de pescuit s-a observat o mărire considerabilă a ficatului și o toxicitate crescută, nici nu se pune problema că ar avea vreun efect benefic pentru păsările insectivore. Insectivorele hrănite cu larve de muscă sunt emaciate, dezvoltă simptome specifice deficiențelor de nutriție, iar la exemplarele tinere efectele se văd rapid în defecte severe ale penajului de zbor. Un alt minus este faptul că sunt plini de nematode - paraziți.
„Mi-au trecut prin «mână» cazuri care m-au dărâmat sufletește”
- Cu ce putem hrăni, totuși, păsările sălbatice atunci când situația o impune?
- Sunt recomandate larvele de tărâță (Tenebrio molitor). Pe lângă fructe, acestea pot fi folosite ca hrană pentru mierle, grauri, pițigoi, măcălendri, codroși, vrăbii, ciocănitori etc. Acest tip de hrană poate fi considerată o soluție de urgență doar pentru o zi sau două și pentru rândunele, lăstuni, muscari. Atenție este vorba despre exemplare adulte aici și niciodată nu trebuie dat acest tip de hrană drepnelelor. Păsărilor exclusiv insectivore, ca substitut al hranei lor naturale prinsă în zbor, li se poate da greieri congelați în prealabil, cu picioarele îndepărtate. Este adevărat că sunt mult mai greu de procurat și costă.
- Ce probleme le cauzează mâncarea neadecvată?
- Ca reabilitator de insectivore, specializat în drepnele, păsări care reprezintă „vârful” insectivorelor pentru că se hrănesc la altitudini mari numai cu „planctonul aerian” (afide, musculițe, țânțari), mi-au trecut prin „mână” cazuri care m-au dărâmat sufletește tocmai pentru că am văzut an de an urmările sfaturilor pripite, ale grabei umane de a ajuta și continuarea unor tradiții învechite care au ecou doar prin această parte a Europei. Aici vorbesc și despre rândunele sau lăstuni care au fost aduse în Centrul de reabilitare pentru că s-a crezut că sunt drepnele sau au fost cazuri de urgență maximă pentru că păsările aveau ciocurile frânte, atârnând, abia respirând. Cât despre drepnele, sezon de sezon, multitudinea de astfel de cazuri este și mai variată. Primim adulți aduși în stare de colaps total din cauza acestor viermuși de pescuit, pui hrăniți cu larve de pescuit care se descompuneau înăuntru și, dacă, totuși, scăpau în urma atâtor tratamente care puteau fi evitate, le săreau penele de zbor. Posibilitatea unui transplant de pene există abia după luni și asta dacă scăpau cu viață.
„Animalele sălbatice necesită control de specialitate“
- În ce măsură pot fi păsările afectate tratate în cabinetul veterinar?
- Animalele sălbatice au nevoie de specialiști, deci dacă mergem la un cabinet veterinar pentru un prim-ajutor până să ajungă acel animal la un centru de reabilitare, acolo ar trebui să existe un veterinar specializat în animale exotice. Medicina aviară este complexă și diferită, de aceea dacă duci păsările sălbatice la un cabinet veterinar unde nu există un specialist, este ca și cum te-ai duce la un medic generalist să te trateze de o boală rară pentru care nu are competențe. Înveți aceste lucruri dacă ai posibilitatea și mai ales dacă ai norocul să te și specializezi într-un centru de reabilitare de profil. În țara noastră sunt câteva centre de reabilitare pentru animale sălbatice: Visul Luanei, Vets4wild, A.C.D.B, Prietenii berzelor, Orfelinatul de urși.