de Roxana Istudor şi Silviu Ghering
Cu aspectul lor straniu și abilități uimitoare, caracatițele au părut dintotdeauna să vină dintr-o altă lume. Unii cercetători au încercat să pună în lumină motivele pentru care acest lucru ar fi adevărat.
Folosesc unelte și edifică structuri
Caracatițele au demonstrat capacitatea - uimitoare pentru lumea animală - nu doar de a folosi unelte, ci și de a edifica structuri. Dovedind o inteligență care nu se întâlnește aproape niciodată în lumea necuvântătoarelor, această specie are caracte- ristici care o diferențiază net chiar și de ruda sa directă, calamarul. De asemenea, caracatițele scapă de agresiuni strecurându-se prin spații care în mod normal „nu le încap”, iar ochii lor funcționează după sistemul camerelor de luat vederi de când există specia. Creierul mare în comparație cu restul corpului, membrele de o dexteritate uimitoare și cele peste 33.000 de gene de codare a proteinelor (mai multe decât ale oamenilor) au stat la baza articolului publicat de prestigioasa revistă „Progress în Biophysics and Molecular Biology”, în care se afirmă că acest animal este de origine extraterestră și nu a urmat binecunoscutul traseu evolutiv.
Ouă fertilizate aduse de meteoriți
În lucrarea „Cause of Cambrian Explosion - Terrestrial or Cosmic?” („Cauza exploziei Cambriene - terestră sau cosmică?”), 33 de cercetători din SUA, Marea Britanie, Australia și India au lansat ipoteza că ADN-ul caracatițelor nu are origine terestră. La momentul exploziei, cu 540 de milioane de ani în urmă, organismele de pe Terra erau unicelulare în mare parte, cel mult pluricelulare. Magnitudinea acelui fenomen care a avut la bază meteoriții a generat o trecere rapidă la evoluția speciilor, ceea ce i-a făcut pe experți să considere nu doar că impulsul care a generat formele de viață a venit din afara Terrei și nu este vorba despre o evoluție lentă, ci și că în cazul caracatițelor totul a fost mult mai intens, mai evoluat și mai direct. Potrivit echipei de experți, la baza existenței caracatițelor nu stau virușii care au „bombardat” Terra, cefalopodele „aterizând” direct în forma în care sunt și în prezent. Mai precis, ouă înghețate - dar fertilizate - ale speciei au ajuns pe Pământ purtate de meteoriți sau de comete, condițiile de pe Terra permițându-le să devină specia cunoscută în prezent.
Sisteme unice de camuflaj
Pentru a-și susține teoria, cercetătorii au studiat fosilele care au arătat că între etapa terestră unicelulară și apariția avansatelor caracatițe nu a trecut decât o foarte scurtă perioadă, care nu ar fi făcut posibilă o astfel de evoluție spectaculoasă în condițiile obișnuite. În plus, caracatițele sunt foarte diferite de orice altă specie ancestrală, având „din prima” creierul mai mare, o inteligență sporită, abilități de a rezolva probleme și sisteme unice de camuflaj. „Studiind în profunzime ADN-ul caracatițelor, am constatat că respectivele codificări genetice nu pot fi găsite la nicio formă de viață primitivă. Este, deci, foarte plauzibil ca sistemul lor genetic să-și aibă originile într-un viitor foarte îndepărtat din perspectiva evoluției terestre a speciilor, mai realistic spus, din Cosmos”, arată articolul.
Brațele „gândesc” și acționează independent de creier
Uimirea cercetătorilor în fața acestei specii extraordinare a generat și alte studii care atestă unicitatea caracatiței printre celelalte specii terestre. Astfel, aceste cefalopode au parcurs milioane de ani diferit de orice alt tip de organism de pe Terra, notează „Science Alert”. În loc de un sistem nervos centralizat, aşa cum au vertebratele, două treimi dintre neuronii caracatiței sunt împrăştiaţi prin organism, distri- buiţi între braţe. Recent, oamenii de ştiinţă au descoperit cu surprindere că aceşti neuroni pot lua decizii fără un impuls de la creier și fără ca acesta să „fie la curent” cu acţiunile lor. Până în prezent nu există vreo explicație pentru felul în care funcţionează acest sistem nervos bizar. Ce se ştie este faptul că aceste creaturi au în jur de 500 de milioane de neuroni, din care 350 de milioane se află în... braţe. Aceştia ajută caracatiţa să reacţioneze mai repede la factorii externi, arată rezultatele unui studiu realizat de oameni de ştiinţă de la Universitatea din Washington. În timp ce creierul nu este foarte sigur unde se află braţele din punct de vedere spaţial, acestea sunt conştiente de poziţionarea lor, dar şi de cea a celorlalte braţe. Mai mult, neuronii de la acest nivel îşi pot trimite între ei informaţii, fără ca acestea să ajungă la creier. Uimitor s-a dovedit și faptul că neuronii din brațele caracatiței pot iniţia inclusiv acţiuni independente, care nu implică creierul animalului.
Învață singure
Teoria sosirii vieții pe Terra din spațiu este o linie de gândire diferită de teoria lui Darwin și de existența unui „iaz” în care a debutat diviziunea celulară. Mai presus de opinii și controverse, există indubitabil elementele care diferențiază caracatița. Foarte deosebit din multe puncte de vedere structurale și biologice de majoritatea speciilor de pe Terra, cefalopodul are în plus capacitatea de a învăța singur, în timp ce la celelalte specii evoluate, generația următoare învață de la precedenta. Este de notorietate, de pildă, faptul că puii de orca, unul dintre cele mai inteligente mamifere, stau alături de familie ani întregi până să devină independenți. Caracatițele, dimpotrivă, „se descurcă” de la cea mai fragedă vârstă.
Îşi autoeditează ARN-ul
Chiar dacă nu toată comunitatea științifică internațională este la unison vizavi de ideea că specia este venită din spațiul cosmic, nu există explicație pentru felul în care acest cefalopod uimitor poate să-și editeze propriul ARN pentru a se adapta rapid la orice mediu, în cele mai diverse habitate și condiții climatice, inclusiv în captivitate, fără să fie nevoie să suporte anevoioase și îndelungate transformări fizice, așa cum s-a întâmplat cu nenumărate specii pe parcursul evoluției. Studiind caracatițele, oamenii de știință au constatat că 60% din ARN-ul de la nivelul sistemului nervos este editat. Potrivit experților, niciun alt animal de pe Terra nu poate face așa ceva, acesta fiind unul dintre argumentele celor care susțin originea extraterestră a caracatiței.