Capitolul I - Dispoziţii generale

Art. 1
(1) Prezenta lege reglementează măsurile necesare pentru asigurarea condiţiilor de viaţă şi de bunăstare ale animalelor cu sau fără deţinător.
(2) Gestionarea populaţiei canine fără stăpân de pe teritoriul României se reglementează prin lege specială.

Art. 2
În sensul prezentei legi, prin deţinător de animale se înţelege proprietarul, persoana care deţine cu orice titlu valabil, precum şi orice persoană fizică sau juridică în îngrijirea căreia se află animalul.

Art. 3
Deţinătorii de animale au obligaţia de a asigura aplicarea normelor sanitare veterinare şi de zooigienă privind adăpostirea, hrănirea, îngrijirea, reproducţia, exploatarea, protecţia şi bunăstarea animalelor.

Art. 4
Deţinătorii de animale au obligaţia de a avea un comportament lipsit de brutalitate faţă de acestea, de a asigura condiţiile elementare necesare scopului pentru care sunt crescute, de a nu le abandona şi/sau izgoni.

Art. 5
(1) Deţinătorii de animale au obligaţia de a asigura acestora, în funcţie de nevoile etologice, specie, rasă, sex, vârstă şi categorie de producţie, următoarele:
a) un adăpost corespunzător;
b) hrană şi apă suficiente;
c) posibilitatea de mişcare suficientă;
d) îngrijire şi atenţie;
e) asistenţă medicală.
(2) Deţinătorilor de animale le este interzis să aplice tratamente rele, precum: lovirea, schingiuirea şi alte asemenea cruzimi. (va urma)