de Claudia Stan
Zilnic, zeci de câini sunt loviţi de maşină, bătuţi, huliţi şi batjocoriţi. Nimeni nu se simte în siguranţă în prezenţa haitelor de câini, dar acest lucru nu ne dă dreptul să-i lovim. Asociaţia Cuţu-Cuţu încearcă să sensibilizeze oamenii şi opinia publică în ceea ce priveşte violenţa asupra necuvântătoarelor şi încearcă să găsească metode occidentale pentru stoparea înmulţirii animalelor fără stăpân. Alexandra Velniciuc, frumoasa actriţă, coprezentatoarea emisiunii „Atenţie, se cântă!”, s-a implicat în campania de sterilizare a câinilor vagabonzi, aducându-ne la cunoştinţă cât este de uşor să faci un bine. Despre aceste lucruri ne va povesti frumoasa Alexandra Velniciuc.
„Monica Davidescu m-a cooptat în acest proiect”
- Cum aţi ajuns să vă implicaţi în această campanie?
- Sunt o mare iubitoare de animale! Consider că iniţiativa de sterilizare a câinilor este mai mult decât binevenită, în condiţiile în care, în Bucureşti, câinii fără stăpân se înmulţesc pe zi ce trece. Soluţia nu este să-i omorâm sau să îi batem! Trebuie să ne mobilizăm şi să arătăm că suntem oameni cu suflet, cărora ne pasă de tot ce este în jurul nostru. Buna mea prietenă Monica Davidescu este cea care m-a băgat în acest proiect. Ne cunoaştem de mult timp. Ştia că şi eu am grijă de animalele de pe stradă şi că mă sensibilizează situaţia lor. Am acceptat din prima clipă propunerea sa şi mă implic foarte mult în această problemă. Îmi aduc aminte că eram la o repetiţie la teatru, iar Monica a auzit un mieunat. A chemat pompierii şi nu i-a lăsat să plece până ce nu au depistat de unde vine „gălăgia”. Ei bine, au găsit un pisoiaş micuţ, pe care ea l-a luat acasă, ca mai apoi să-i găsească şi stăpân.
Operaţii gratuite
- Care este modalitatea prin care putem să ajutăm şi să ne implicăm în această campanie?
- Cuţu-Cuţu este una dintre asociaţiile ce sterilizează gratuit câinii. Toţi oamenii se pot implica în această campanie! Dacă fiecare om ar lua câte un căţel de pe stradă, l-ar duce la un medic veterinar şi l-ar steriliza am putea preveni înmulţirea acestora. În plus, îi pot ţine acasă la ei o zi sau două, până ce animalele îşi revin după operaţie, după care le pot da drumul pe stradă din nou. Câinii nu vor mai reprezenta un pericol pentru nimeni. Oamenii care au deja un animal de companie ar trebui să fie primii care să adune câinii de pe stradă şi să se implice, tocmai pentru că ei ştiu deja ce înseamnă să ai grijă de un căţel. Vă spun sincer că am întâlnit cazuri, la câteva cabinete particulare, unde sterilizarea nu este gratuită, în care medicii veterinari au făcut operaţia fără să ceară vreun ban. Este cea mai simplă modalitate să împuţinăm câinii vagabonzi. Sper că oamenii se vor sensibiliza şi vor sări în ajutor!
A salvat viaţa unui patruped accidentat
- Aţi asistat la un caz tulburător de maltratare a câinilor vagabonzi?
- Din păcate, da. Într-o seară mă îndreptam spre casă, iar în faţa mea era un Jeep care a dat peste un câine. Am rămas şocată când am văzut că domnul, în loc să oprească, a accelerat mai tare. M-am dat imediat jos din maşină şi am văzut câinele cu labele din spate rupte şi plin de sânge. L-am luat în braţe şi m-am dus la cel mai apropiat cabinet veterinar, iar medicii i-au salvat viaţa. Mergeam acolo în fiecare zi să-i duc mâncare şi scutece, pentru că, fiind imobilizat, nu îşi putea face nevoile afară. Îmi aduc aminte cum stăteam şi îi făceam gaură în pampers şi îi scoteam codiţa, ca să nu-l incomodeze. I-au făcut cinci operaţii pe coloană, după care câinele a putut merge din nou. M-am bucurat foarte mult să văd că s-a recuperat. L-am dus la un prieten care avea o firmă la curte şi i-am făcut o cuşcă frumoasă. Într-o altă zi mă plimbam cu Amos (câinele meu) prin parc şi am văzut o căţeluşă aruncată într-o pungă. Când m-am uitat în ochişorii ei, pur şi simplu m-a fermecat! Am luat-o acasă, i-am făcut o băiţă şi am pus-o pe picioare. Nu mi-a fost greu deloc să îi găsesc un stăpân imediat. Lista ar mai putea continua, dar sper că astfel de incidente să nu se mai întâmple şi să intrăm şi noi în rândul europenilor, care tratează animalele cu respect.
- L-aţi menţionat în discuţie pe Amos. Ce ne puteţi spune despre căţeluşul dumneavoastră?
- Este un Caniche Imperial, deci e puţin mai măricel. Este o comoară de căţel şi, deşi are 11 ani, este foarte energic. Nu îl tund cu botoşei sau mai ştiu eu ce, în schimb vara îl tund la zero… Însă doar când este anesteziat, pentru că altfel nu are stare. (râde) Petrec mult timp cu el, dar atunci când sunt plecată din oraş prefer să îl las cuiva în grijă, decât să îl duc la hoteluri canine. Amos este primul meu căţel, pentru că eu, când eram mică, am avut tot timpul diverse animale, dar niciodată un câine…. Pe el l-am primit, şi când l-am văzut atât de drăgălaş m-am îndrăgostit de el!