de Daniela Purgaru

Ei bine, nu, struţul nu îşi bagă capul în nisip! Este doar o legendă ce s-a răspândit pe mapamond, dar de unde pleacă oare ea?

Cel care a dat naştere acestui mit se pare că este Pliniu cel Bătrân (23-79). Acesta a scris că struţii „îşi imaginează, atunci când îşi ascund capul şi gâtul într-un tufiş, că toată lumea este ascunsă”. Deşi pare foarte viteaz la prima vedere, struţul are câteva fobii produse de duşmani. Şi, atunci când se teme, obişnuieşte să se ascundă după tufişuri, iar pentru a nu-i rămâne capul la suprafaţă, el îşi îndoaie gâtul lung, ajungând cu ciocul la pământ. Astfel, datorită penajului, se confundă uşor cu frunzişul. De asemenea, chiar şi atunci când ciuguleşte de pe jos, din cauza denivelărilor terenului şi a efectului de Fata Morgana, pare că îşi bagă capul în nisip. Este, aşadar, doar o iluzie optică.

Ciudăţenii mai puţin ştiute
- Un cuib este folosit de mai multe femele pentru a depune ouăle;
- ochiul unui struţ cântăreşte în jur de 1,5 kg;
- această pasăre poate alerga cu 70 km/h;
- cu un ou de struţ, ce cântăreşte între 1,2 şi 1,9 kg, pot fi hrănite peste zece persoane;
- Cleopatra călărea pe struţi;
- poate trăi chiar şi 80 de ani;
- în sălbăticie mănâncă aproape orice vede.