de Ana-Maria Cocea

Mereu jovială şi optimistă, Monica Anghel nu ar avea cum să nu fie înconjurată de animale de companie ce îi menţin veselia la cote maxime. Un căţel şi două pisici sunt suficienţi pentru a-i umple casa şi viaţa de bună dispoziţie. Cei trei prieteni au parte de un tratament special, oferit chiar de stăpâna lor: sunt spălaţi şi pieptănaţi chiar de cântăreaţă, care le prepară orez cu legume şi carne. Cu toate acestea, atunci când Monica ia masa nu poate să nu îşi împartă bunătăţile cu cele trei necuvântătoare.

Gogu plimbăreţul
- Cum se împacă Monica Anghel cu animalele de companie?
- Am avut animale în casă de când mă ştiu. Nu îmi imaginez viaţa fără ele. Acum am doi pisoi: Thomas şi Tigruţa şi o căţeluşă maidaneză, Jessica, de 2 ani. Am mai avut un Ciobănesc mioritic pe care îl chema Gogu şi avea 11 ani.

- Ce s-a întâmplat cu Gogu?
- Gogu s-a prăpădit. Era foarte bătrân şi... a murit de curând. Se simte o tristeţe în aer, deşi el era foarte retras, avea lumea lui, se plimba singur...

- Cum era Gogu? Jessica seamănă în vreun fel cu el?
- Gogu... dragul de el, ţin minte că a plecat de acasă patru zile. A fugit după nişte căţele în călduri, dar nu ne-am panicat la gândul că l-ar lua hingherii. Nu se putea apropia nimeni de el. La un moment dat, un vecin ne-a spus că era în faţa Magazinului Unirea. A fost singurul câine de talia asta din cartier şi îl recunoştea toată lumea. Jessica, în schimb, face câte ceva în fiecare zi. Este o dulce, sare, are chef de joacă, se bagă în sufletul tău, vrea atenţie şi să fie mângâiată.

Pisica doarme cu câinele
- Se înţeleg toţi trei?
- Jessica îl prinde pe Thomas de ceafă şi îl plimbă prin toată casa şi, culmea, lui îi place. Tigruţa aşteaptă să iasă Jessica din dormitor şi vine ea în locul ei în pat.

- Cum au ajuns în viaţa ta?
- Pe Gogu îl cumpărasem de la o prietenă, iar pe Jessica a găsit-o verişoara mea pe stradă şi mi-a dat-o cadou de ziua mea acum doi ani. Este foarte dedicată!

- De când îi ai?
- Îi am pe toţi de când erau mici şi nu m-am chinuit deloc. Pe Gogu îl luasem vara şi el nu era o rasă de câine care să stea în casă, deci, cât l-am avut, a locuit în curte. Pe Jessica am luat-o tot vara şi s-a obişnuit repede cu noi. S-au acceptat imediat, pentru că nu aveau acelaşi sex.

- Cum arată garderoba „prietenilor” tăi? Le-ai cumpărat hăinuţe?
- Jessica are câteva, dar, dacă o îmbrac cu ele, nici nu se mai mişcă. Nu-i plac deloc şi prefer să nu o forţez. Când este frig am grijă ca plimbarea ei să nu dureze foarte mult.

O gură Monica Anghel, o gură căţeii
- Le dai să mănânce doar granule sau orice ai prin frigider?
- Le dau granule, conserve speciale pentru câini, dar şi clasica reţetă cu carne fiartă, orez şi legume pe care o cunosc toţi proprietarii de câini. Bineînţeles că nu rezist şi, atunci când mănânc ceva, iau un dumicat eu, unul ei... Ca între prieteni.

- Le spui doar pe nume sau îi mai alinţi uneori?
- Le mai spun Jessie Pupsi şi Pucişca lu’ mama...

Singură în deplasări
- I-ai luat cu tine vreodată în deplasări sau îi laşi cu părinţii?
- Pe Gogu nu aş fi putut oricum să îl iau din cauza taliei, iar pe Jessica, de câte ori am plecat undeva, nu am luat-o, pentru că majoritatea hotelurilor unde am fost nu primeau animale.

- Îţi lipsesc când eşti plecată?
- Da, îmi lipsesc foarte tare atunci când nu sunt acasă! Mi-e dor de ei, mai ales de Jessica. Ea doarme cu mine în pat, e răsfăţata casei şi, când nu este cu mine, îi simt lipsa.

- Ai mai avut vreun căţel pe care să îl iubeşti atât de mult?
- În urmă cu doi ani, pe 4 mai, mi-a mai murit un câine pe care l-am avut timp de 13 ani. Jackie îl chema şi era un Pitbull foarte, foarte rău. Eu am avut şi primul câine din această rasă din România, Dolly, o căţeluşă adusă din America. Szoby Cseh a avut un pui de-al lui Dolly, nu ştiu dacă îl mai are.

„Un copil trebuie să crească înconjurat de «prieteni»”
- Îi duci la coafor sau îi îngrijeşti în propria baie?
- Nu îi duc la coafor. Îi spăl eu cam o dată pe lună, în funcţie de sezon. Lui Jessica îi place foarte mult apa, adoarme în baie şi chiar sforăie.

- Eşti însărcinată în două luni. Vei renunţa la animăluţe în favoarea bebeluşului?
- Nu, chiar deloc! Un copil trebuie să crească înconjurat de „prieteni”, iar prezenţa animalelor îl va face un om şi mai bun.

Ciobănescul mioritic, un câine legendar

Rasa denumită Ciobănesc mioritic este una foarte veche, răspândită pe toată suprafaţa ţării. Ea s-a păstrat doar datorită păstorilor. Aspectul general este cel al unui câine de talie mare, robust şi compact, ce inspiră forţă şi respect. În ciuda masivităţii impresionante, este extrem de agil, surprinzându-şi adversarii cu mişcările sale precise şi iuţi. Este un animal foarte rezistent, ce supravieţuieşte fără probleme în condiţii dificile de climă sau alimentaţie. Dacă doriţi să vă cumpăraţi un Ciobănesc mioritic trebuie să ştiţi că este uşor de îngrijit şi se adaptează oricărui anturaj.
El are un temperament calm şi prietenos, dar devine un apărător redutabil când stăpânul şi teritoriul său sunt atacaţi. Curajul şi devotamentul de care dă dovadă l-au făcut celebru, acesta fiind pomenit în poveşti şi în legendele populare.