de Daniela Purgaru

Până de curând, persoanele alergice la pisici, însă iubitoare de feline, aveau o serioasă dilemă: să renunţe la pasiune sau să strănute de 100 de ori pe zi? Ei bine, de aceea a fost creată rasa Sphynx. Costă o mică avere, însă cei care deţin astfel de exemplare declară că merită din plin.

Cum a apărut rasa
Iniţial, puii de pisică lipsiţi de păr au apărut spontan, o dată la câţiva ani, din pisici domestice cu părul scurt. Apoi a fost instituit un program de selecţie a noii rase. Acesta a debutat în Canada, în 1966. Din punct de vedere genetic, acest caracter este datorat prezenţei unei gene recesive şi, fără ajutorul omului, aceasta ar dispărea la fel de repede cum a apărut.
Denumirea de Sphynx a fost aleasă după numele marelui sfinx de la Giza.

Pielea este moale, acoperită cu un puf abia sesizabil
Pisica Sphynx are un corp subţire, atletic, înalt, cu membre ferme, ce se termină cu o coadă lungă, subţire şi conică. Capul este triunghiular, cu urechi rotunjite la vârfuri, nasul scurt şi ochii oblici, de culoare verde, aurie sau bej. Pielea este lipsită de păr, dar are totuşi un puf extrem de fin, abia sesizabil. Ea este moale, cu pliuri pe alocuri şi poate avea următoarele culori: negru, alb, negru cu alb, albastru cu alb.
Uneori pot să apară pilozităţi în zona feţei, a urechilor, pe coadă şi pe linia spinării. Greutatea unui exemplar adult este cuprinsă între 3,5 kg şi 7 kg, masculii fiind mai robuşti. Un lucru interesant îl constituie o anumită poziţie caracteristică acestei rase: în şezut şi cu o lăbuţă uşor ridicată.

Curioasă şi sociabilă
Sunt animale perfecte pentru companie, blânde, ataşate de stăpân şi uneori sceptice în prezenţa străinilor. Le place să se joace în special cu cei mici. Sunt foarte agile şi curioase şi vor să ştie ce se întâmplă în orice loc al casei. De multe ori joaca se transformă în adevărate numere de acrobaţie şi în tot felul de trăsnăi, aceste pisici comportându-se precum copiii sau maimuţele.

Nu are voie să stea în frig

Din cauza absenţei protecţiei oferite de blană, are nevoie de îngrijire, fiind sensibilă la temperaturi scăzute. De asemenea, chiar dacă nu trebuie periată, are nevoie de îngrijire săptămânală prin curăţarea urechilor şi tăierea vârfurilor unghiilor. O dată la şase luni trebuie îndepărtat tartrul. Din punct de vedere al sănătăţii, este o rasă foarte rezistentă dacă este îngrijită corespunzător, speranţa medie de viaţă fiind de la 9 la 15 ani.

Un astfel de exemplar poate ajunge până la 1.500 de euro la noi în ţară, iar, în străinătate, costul poate sări de 2.000 de euro