Dilataţia gastrică este o afecţiune ce apare mai ales la rasele mari, dar şi la unii câini mai mici, la orice vârstă, dar în special la animalele în vârstă. Această boală este deosebit de gravă, punând viaţa câinelui în pericol. Dr. Lescai Constantin Daniel, şef de clinică la Spitalul Veterinar Ilioara din Capitală, ne-a adus mai multe lămuriri.
Caracterizată prin acumularea rapidă de aer în stomac
Dilataţia gastrică sau „sindromul de volvulus” este o urgenţă chirurgicală şi reprezintă a doua cauză a morţii în rândul câinilor. „Această afecţiune este legată de anumite efecte fiziopatologice secundare, distensiei şi modificărilor topografice. Este caracterizată prin acumularea rapidă de aer în stomac, malpoziţionarea stomacului, presiune intragastrică crescută şi foarte des şoc hipovolemic”, ne-a declarat medicul veterinar. Factorii de risc sunt reprezentaţi de: vârsta, rasa, adâncimea şi îngustimea toracelui câinelui, ereditatea, dar şi de temperamentul şi de comportamentul alimentar. Această afecţiune apare de obicei în urma acumulării de gaz în stomac, conţinut alimentar sau ambele, însoţite de un anumit grad de obstrucţie mecanică sau funcţională a evacuării gastrice.
Hrana umedă este foarte importantă
Consumul de hrană uscată se pare că este un factor implicat în apariţia acestei afecţiuni. „Un studiu epidemiologic a subliniat faptul că, de exemplu, Setterii irlandezi hrăniţi cu un singur tip de hrană prezintă un risc crescut de trei ori faţă de indivizii aceleiaşi rase hrăniţi cu o hrană diversificată. Includerea alimentelor preparate în casă în dieta raselor mari a determinat scăderea cu 59% a riscului de apariţie a acestei afecţiuni, pe când includerea în raţie a alimentelor conservate în cutii a determinat o scădere a riscului de 28%”, a completat specialistul. Printre alţi factori legaţi de hrană, se pare că un rol major îl joacă şi mărimea particulelor de hrană, astfel cele mari scad riscul de apariţie a dilataţiei gastrice. Pe de altă parte, fermentaţia bacteriană a glucidelor, producţia gazoasă rezultată din reacţia acid-bicarbonat sau difuzia chimică de la nivelul circulaţiei sangvine pot de asemenea contribui la acumularea de gaze.
Operaţia, singura variantă
Din păcate, pe măsură ce dilataţia progresează, câinele nu poate să evacueze conţinutul din stomac prin eructaţie (râgâit), vomă sau evacuare pilorică (orificiu prin care stomacul corespondează cu duodenul). Abdomenul său se măreşte, animalul este neliniştit, deprimat şi încearcă să elimine conţinutul, însă nu reuşeşte. Diagnosticul dilataţiei se bazează pe semne clinice şi pe evaluare radiologică, iar tratamentul este chirurgical.
Poate fi ereditară
Cu toate eforturile de a preveni această afecţiune, un câine poate să dezvolte în continuare dilataţie gastrică. „Din cauza implicaţiei genetice în această boală, trebuie cercetată incidenţa acestei afecţiuni la părinţi sau la animalele înrudite, mai ales la speciile cu risc”, ne-a mai spus medicul veterinar.
Restricţionaţi accesul la apă imediat după masă
Iată ce trebuie să faceţi pentru a reduce riscul apariţiei acestei afecţiuni: - rasele mari trebuie hrănite de două, trei ori pe zi, în loc de o singură dată; - simptomele trebuie observate din timp; - apa să fie la discreţie, dar trebuie restricţionată după ce câinele mănâncă; - efortul fizic se evitată timp de o oră înainte sau două ore după masă; - este bine ca animalul să fie hrănit la înălţime, aşezându-i-se castronul pe un scăunel, la nivelul abdomenului; - modificările dietei se fac gradual, pe o perioadă de trei, până la cinci zile; - câinii ce au suferit de dilataţie gastrică trebuie hrăniţi separat de alte animale, într-un spaţiu liniştit. Dacă aveţi întrebări legate de felul în care vă puteţi proteja animalul de companie de diverse afecţiuni, vă puteţi adresa Spitalului Veterinar Ilioara din Str. Ilioara nr. 16 E, sector 5, telefon 021/348.05.30. Daniela Purgaru
