de Gabriela Niculescu
şi Maria Petrache

Marcel Pavel n-a fost dintotdeauna un iubitor de animale. Acum, dacă nu îşi vede pentru o zi Labradorul, i se face dor de el. „De vină” pentru acest fapt este Sasha, fiul cântăreţului, el fiind cel care a insistat ca patrupedul să devină noul membru al familiei. Şi, ca orice câine cu personalitate, Sparky, aşa cum l-a botezat mezinul familiei, şi-a pus din plin amprenta pe locuinţa de adopţie.

Sasha şi Sparky, de nedespărţit
„Fiul meu cel mic plângea mereu că vrea un căţel. Eu nu prea eram de acord, însă am acceptat de dragul lui. Am vorbit cu doctorul Harbuz, acesta spunându-mi să am răbdare că o să îmi dea un pui de Labrador. Acum are 1 an şi 2 luni şi am început să-l iubesc foarte mult”, mărturiseşte Marcel Pavel. Căţelul este răsfăţatul fiului cântăreţului, cel care l-a şi botezat Sparky. Se joacă mereu împreună, curtea devenind un teren de... distracţie.

A „aranjat” grădina familiei
Când Sparky era mic, locuia în casa familiei Pavel, dar avea mereu grijă să facă năzbâtii. „Pe lângă rosul papucilor, mi-a făcut şi un pocinog. Stătea la subsol, într-o cameră, şi, la un moment dat, am sesizat că nu mai merge bine instalaţia de curent electric. Nu ştiam ce s-a întâmplat până când am găsit un cablu ros, ce se mai ţinea doar într-o sârmuliţă. Bine că nu a rămas cu dinţii în el. Am izolat firul şi am pus un dulap acolo să nu-l mai găsească”, ne-a spus Violeta Pavel, soţia artistului. Anul trecut i-a scos peri albi doamnei Pavel, pentru că a avut grijă să-i „aranjeze” toate florile puse recent în grădină. „Trei zile nu s-a atins de ele, dar noaptea următoare le-a făcut praf. Le-a smuls cu tot cu rădăcină”, ne-a mai declarat soţia artistului. De când Labradorul a ajuns la familia Pavel a reuşit să mai roadă şi vreo cinci covoare de la intrare.

Coteţul, loc de pedeapsă
Când Sparky a crescut, interpretul n-a mai fost de acord ca el să mai stea în casă şi l-a scos în curte. „Să nu simtă că l-am dat afară, i-am cumpărat un coteţ foarte frumos, dar n-a vrut să stea acolo. Se pare că priveşte noua lui locuinţă ca pe un loc de pedeapsă. Numai când îi spun să se ducă la cuşcă se întristează, pune coada între picioare şi lasă capul în pământ. Acum doarme în cabina portarului, unde are tot ce-i trebuie, inclusiv calorifer. Este un câine extraordinar. O dată cu el am început să iubesc mai mult animalele. Avem grijă de el ca de un copil. Ne interesează soarta lui şi, dacă nu îl văd o zi, mi se face dor de el”, spune Marcel.

Micul dejun, servit la geamul bucătăriei
Labradorul se hrăneşte cu boabe, hrana specifică căţeilor. „Însă dimineaţa vine la fereastra bucătăriei şi cere pâine prăjită şi caşcaval sau şuncă. Ne înduioşează şi cedăm. Ne-a prins slăbiciunea şi oricum nu pleacă până nu-şi primeşte porţia, apoi nu mai vine...”, încheie Marcel Pavel.

Iubire neîmpărtăşită pentru o maidaneză

De aproximativ o săptămână, Sparky este îndrăgostit lulea de o vecină maidaneză. „Se privesc prin gard şi el tot plânge. Nu mai mănâncă de o săptămână şi nici pe noi nu ne mai iubeşte. Dragostea noastră nu mai este suficientă pentru el. Vrea şi el jumătatea lui. Toată noaptea plânge, dar îl înţelegem, are şi el un suflet...”, ne-a spus zâmbind Marcel.