de Daniela Purgaru
În ultima vreme, dihorul este din ce în ce mai răspândit în casele iubitorilor de animale de companie de la noi din ţară, deoarece s-a dus vorba că acest animăluţ este foarte inteligent şi ataşat de stăpâni. Din fericire, zvonurile sunt adevărate, iar acest carnivor mic este destul de uşor de întreţinut.
Dihorul este un animal carnivor înrudit cu vidra, nevăstuica sau nurca şi poate fi întâlnit în mai multe părţi ale lumii. Specia din Europa are corpul maroniu şi faţa cu o mască de culoare alb cu negru. Mai există o specie siberiană, dar şi una africană.
În captivitate este din ce în ce mai răspândită o variantă a dihorului ce este mai apropiată de nevăstuică, de culoare albă, descendentă a speciei europene (ştiut fiind faptul că pot rezulta hibrizi din împerecherea dihorului cu nevăstuicile).
Activ mai mult noaptea
Acest carnivor este un animal de dimensiuni reduse, cu un corp foarte lung, urechi mici, coada medie în comparaţie cu trupul şi o blană aspră. Este extrem de vioi, iar temperamentul său seamănă mai degrabă cu cel al unei pisici. Adoră să se joace, îşi iubeşte stăpânii, este uşor de domesticit şi este activ mai mult noaptea.
Glandele perianale se extirpă
Pentru a creşte un dihor trebuie să ştiţi două lucruri importante. Primul ar fi că este indicată operaţia de extirpare a glandelor perianale, ce emană un miros neplăcut. Al doilea este că acest animal nu trebuie să fie ţinut în cuşcă, ci să fie liber, prin casă, în ţarc sau afară. De aceea aveţi nevoie, în primul rând, de un spaţiu securizat, din care să nu poată scăpa pe geam, pe uşă sau prin diverse crăpături. Acest animăluţ este bine să fie învăţat de mic să îşi facă nevoile la tăviţa cu nisip special ce poate fi găsit la pet-shop-uri şi să doarmă în culcuşul lui. Însă, dacă vă place să vă ţină companie în pat nu este nicio problemă. Cel mai bine este să creşteţi doi dihori de acelaşi sex (dacă nu doriţi să îi înmulţiţi), pentru că singurătatea nu le face bine.
Se hrăneşte preponderent cu carne
Dihorul mănâncă des, o dată la câteva ore. În mediul natural se hrăneşte cu broaşte, şoareci sau pui ai diverselor animale. În captivitate trebuie să îi daţi carne crudă de pui ori de vită (fără porc!), alune nepreparate, banane şi alte fructe (fără citrice!), popcorn fără sare sau legume (cu excepţia unora precum: mazăre, roşii, fasole boabe sau porumb). Este bună şi hrana pentru pisici, însă aceasta trebuie să aibă o concentraţie de proteine de peste 35%. Nu îi oferiţi niciodată ciocolată, sare, condimente, lapte, alcool, cafea sau alte asemenea alimente.
Apa nu trebuie să îi lipsească şi, pe lângă aceasta, puteţi pune un bol cu apă în care să se poată îmbăia, deoarece aceasta este o activitate ce îi place foarte mult dihorului.
Feriţi-l de pericolele din locuinţă
Este indicat să amplasaţi ghivecele cu flori în locuri în care nu poate ajunge, deoarece îi place să sape, aveţi grijă la perdele, pentru că se caţără pe ele, ascundeţi cât mai bine cablurile electrice şi nu-i lăsaţi obiecte mici la îndemână şi bani, deoarece îi place să ascundă lucrurile ce îl tentează.
Trebuie vaccinat
Pentru a preveni anumite probleme de sănătate, dihorul trebuie vaccinat. De asemenea, se toaletează o dată la câteva zile cu o perie moale şi se spală o dată la o lună sau la două luni cu şampon special pentru dihori sau pentru pisici ori căţei. Atenţie! Aveţi grijă să nu lingă şampon, iar după îmbăiere ţineţi-l într-un prosop până se usucă. Feriţi-l apoi de curenţi de aer sau de temperaturi scăzute, deoarece poate răci foarte repede.
Unghiile se taie atunci când este cazul cu o unghieră, imediat după zona vascularizată (de culoare roşiatică-roz).
Poate fi scos la plimbare
Acest mic animăluţ iubeşte mişcarea, aşadar, acum, când este cald, poate fi scos afară într-un ham special pentru dihori. În casă poate face exerciţii de căţărare pe un ansamblu etajat, special conceput pentru pisici.
La fel ca alte animăluţe de companie, şi el trebuie dus la veterinar, la controale periodice. Atenţie însă! Nu toţi medicii veterinari ştiu să trateze astfel de animale, aşa că cel mai bine este să căutaţi înainte un cabinet ce vă poate primi.
Dihorii trăiesc aproximativ nouă ani.
