Ascita reprezintă o acumulare de lichid în cavitatea abdominală a animalului, din cauza unor afecţiuni cum ar fi cele tumorale, spre exemplu. Doctor Lescai Constantin Daniel, şef de clinică la Spitalul Veterinar Ilioara din Capitală, ne-a spus mai multe despre această afecţiune. Ascita apare din cauza prezenţei unor formaţiuni tumorale, a cirozei hepatice, peritonitei, dezechilibrului electrolitic sau a scăderii cantităţii de proteine din sânge (aşa cum se întâmplă în afecţiuni renale şi gastrointestinale).
De asemenea, poate fi cauzată de unele modificări la nivelul vaselor sangvine şi limfatice sau de unele disfuncţii cardiace. Lichidul care se acumulează în stomacul animalului poate să varieze în cantitate, de la abia detectabil până la cantităţi însemnate, ce pot deforma conturul abdominal. „Acumularea de fluid poate fi rezultată prin transsudaţie sau prin exsudaţie, variind în timp.
De obicei, proprietarii observă abia ultimul stadiu, cel de acumulare excesivă, confundând starea animalului cu una de gestaţie sau de îngrăşare”, ne-a declarat medicul veterinar.
Duceţi-l la veterinar
În cazul în care câinelui sau pisicii dumneavoastră i s-a mărit abdomenul şi în paralel are stări de vomă, anorexie, respiraţie greoaie sau durere în zona stomacului trebuie să mergeţi cu animalul de urgenţă la un consult veterinar, pentru a confirma sau exclude prezenţa lichidului aflat în plus în abdomen.
„Diagnosticul diferenţial se face pentru dilataţie gastrică (în care distensia abdominală este datorată acumulării masive de gaze la nivel gastric), obezitate (caz în care depozitele adipoase determină o distensie abdominală însemnată), organomegalie (splenomegalie, hepatomegalie), gestaţie (mai ales gestaţiile avansate, cu fetuşi de dimensiuni mari) sau piometru avansat (însemnând o acumulare de lichid urulent la nivel uterin)”, a completat specialistul.
Tratament medicamentos sau chirurgical
Pentru a se pune diagnosticul va fi nevoie să îi faceţi animalului o ecografie abdominală. Aceasta poate scoate în evidenţă prezenţa lichidului liber în abdomen, prezenţa tumorilor abdominale sau a diverselor afecţiuni hepatice sau renale ori anumite modificări cardiovasculare. De asemenea, pentru identificarea precisă a cauzei va fi necesară şi efectuarea analizei biochimice a sângelui, hemoleucograma şi analiza lichidului extras prin puncţie sterilă. Tratamentul are o componentă dietetică, una medicamentoasă şi, după caz, una chirurgicală. „Se încearcă eliminarea lichidului prin puncţie şi/sau pe cale medicamentoasă, se tratează afecţiunea primară şi se restricţionează aportul de sodiu din alimentaţia animalului”, ne-a mai spus medicul veterinar. Daniela Purgaru
