de Dana Purgaru
Se ştie că printre cele mai des întâlnite afecţiuni la pisici sunt cele ale aparatului urinar, foarte multe dintre felinele care ajung de urgenţă la veterinar fiind diagnosticate cu blocaje la acest nivel. Doctor Daniel Lescai, şef de clinică la Spitalul Veterinar Salvavet-Ilioara, vă oferă mai multe amănunte despre acest tip de afecţiune.
Bolile aparatului urinar al pisicilor domestice sunt caracterizate, cel mai adesea, prin eliminare de sânge prin urinare (hematurie), urinare dificilă (disurie) şi/sau obstrucţie parţială sau totală.
Deşi părerea generală a proprietarilor de feline este că masculii sunt mai predispuşi la aceste probleme, s-a demonstrat că femelele sunt afectate într-o măsură aproximativ egală. Doar lungimea şi diametrul variabil al uretrei la mascul îl fac pe acesta predispus, într-o măsură puţin mai mare, la obstrucţia uretrală.
Semne de boală
Problemele apar din cauza cristalelor de oxalat de calciu, struviţi (fosfaţi amoniaco-magnezieni) şi uraţi, la care se adaugă cele de acid uric, fosfat de calciu şi cistină. „Aceste elemente irită epiteliul aparatului urinar şi/sau blochează parţial ori total calea de eliminare a urinei, ducând în final la apariţia semnelor de boală precum hematurie, urinare dificilă şi dureroasă sau lipsa acesteia, durere abdominală, toaletarea insistentă a organelor genitale, depresie, slăbiciune, vomă, deshidratare, hipotermie, bradicardie (n.r. - rărirea ritmului cardiac), acidoză şi dereglări electrolitice”, ne-a spus medicul veterinar.
Tipul de hrană este important
Aceste cristale se formează numai dacă în urină se găsesc o cantitate suficientă de elemente constitutive ale acestora şi un pH favorabil cristalizării. Dieta joacă şi ea un rol foarte important în apariţia problemelor la acest nivel, o hrană cu un conţinut bogat în magneziu, calciu, fosfor şi clor reprezentând un element determinant.
„Diagnosticul în sindromul urologic felin se realizează pe baza semnelor clinice şi cu ajutorul metodelor complementare precum: ecografia, radiografia, analiza pH-ului urinar, a sedimentului urinar, cât şi a uroculturii, biochimia sangvină şi hemoleucograma, cistoscopia şi cistografia. Diagnosticul diferenţial se face faţă de cistite bacteriene, virale, micoplasmice, ureaplasmice, neoplazii, traumatisme, diverticuli vezicouracali, stricturi cicatriceale, neuropatii şi altele”, a completat specialistul.
Tratament dificil
Remediul acestei probleme este complex, ajungându-se la sonde, incizii şi operaţii, însă poate fi simplificat dacă proprietarul se prezintă cu pisica la veterinar încă de la primele simptome. De asemenea, felina va trebui să urmeze o anumită dietă, care să conţină cât mai puţin din elementele constitutive ale uroliţilor, să crească sau să scadă pH-ul urinar şi să crească volumul urinar.
Consultaţie gratuită
Dacă aveţi întrebări legate de diverse afecţiuni sau probleme de sănătate ale animalului dumneavoastră de companie vă puteţi adresa Spitalului Veterinar Ilioara, din Str. Ilioara nr. 16E, sector 5, număr de telefon 021/348.05.30. Se acordă o consultaţie gratuită cititorilor care se prezintă la această adresă cu animalul şi cu un exemplar al revistei.
