de Cătălina Tăgârţă

Adrian Bucur, unul dintre cei mai cunoscuţi jurnalişti români, ţine la căţeluşa sa ca la ochii din cap. Maya, un frumos exemplar din rasa Labrador, e răsfăţata familiei şi i se iartă toate poznele. Şi, ca să nu-i cuprindă dorul unul de celălalt, prezentatorul ştirilor de la ora 18:00, de la Prima TV, o ia aproape peste tot. Aşa se face că, acum câteva săptămâni, Adi a fost în Deltă, la un curs profesional, însoţit de buna sa prietenă, care a împlinit de curând 1 anişor.

Maya roade lenjeria patului dimineaţa
- De când ai căţeluşa, ce vârstă are acum şi cum a ajuns la tine?
- Maya a împlinit 1 an de Sânziene şi a intrat în viaţa mea o dată cu Cristina, prietena mea. Ea mi-a dăruit-o drept cadou de casă nouă.

- Descrie-ne o zi din viaţa ta cu Maya.
- Nefiind un matinal, Maya îşi începe dimineţile aşteptând docilă trezirea mea. Asta, atunci când nu roade lenjeria patului. Apoi, începe nebunia! Latră cât o ţin puterile, exact când am nevoie să mă dezmeticesc la o cafea. Acest moment e cumplit. Ia jucăria în gură şi începe să-mi pună piedică prin casă, rugându-mă să mă joci cu ea. Lucrurile s-au mai schimbat însă de când are dresor. Când ajungem în parc, şi asta de două ori pe zi, câte un ceas aleargă ca o bezmetică. Şi ferească sfântu’ să-ntâlnească apă în cale!...

- Spuneai mai devreme ceva despre rosul cearşafului. Te-a mai supărat vreodată cu ceva? A stricat ceva prin casă?
- O, da... când era mică. Mobila nouă a ajuns rapid... de modă veche. Dar, când iubeşti, ierţi, nu-i aşa?

- Ce momente haioase petrecute cu Maya îţi aminteşti?
- În fiecare zi se-ntâmplă asta. Dar cel mai drag mi-e atunci când, după câteva ore de absenţă, intru în casă şi-mi arată toată dragostea ei. Şi nu se mai opreşte! A, şi de curând, în Deltă, la prima ei vacanţă, Dunărea şi piscina de la Mila 35 au fost ale ei...

Îşi limitează vacanţele, pentru că i se face dor de ea
- Presupun că nu o veţi putea lua mereu cu voi în concediu. Cu cine va rămâne când veţi pleca în vacanţă?
- Neavând copii, încă apelăm la provincie, la fraţi, la surori, ne rugăm părinţii să aibă grijă de ea... Oricum, încercăm să ne limităm vacanţele, căci se-ntâmplă să ne fie dor reciproc după numai o zi.

- Care e locul ei preferat din casă?
- Aici, Maya trebuie întrebată. Dar cred că tot patul rămâne locul ei favorit. Încerc să schimb acest lucru cât mai curând. E fată mare, doar!

- E pretenţioasă la mâncare? Îi mai dai şi de la tine, pe sub masă?
- Nu. Mănâncă doar ce spune doctorul că-i bun - mâncare specială pentru Labradori, calciu şi vitamine.

„Eu spun categoric «Nu, eutanasierii!»”
- A avut vreodată probleme de sănătate?
- Da. Când era mică-mică şi a înţepat-o albina. M-am urcat rapid în maşină şi am alergat ca nebunul la veterinar. Şi nu o dată!

- Căţeluşa are vreun „prieten”?
- Oh, da! Parcul e plin de căţei frumoşi. Are însă preferaţii ei.

- Cum s-a schimbat viaţa ta de când o ai? Ce mesaj vrei să le transmiţi cititorilor noştri?
- Luaţi-vă un câine şi o să vedeţi singuri ce înseamnă. Şi cu bune, şi cu rele. Dar merită!

- Ce părere ai despre maidanezi? Ce soluţie crezi că ar trebui să se găsească pentru ei?
- De când există Maya în viaţa mea nu pot fi decât subiectiv în această privinţă. Îi las pe cei plătiţi din bani publici să rezolve acest lucru şi sper să o facă mai repede, dar cu suflet. Oricum, eu spun categoric „Nu, eutanasierii!”