de Dana Purgaru
Poate cele mai discriminate, alungate şi neînţelese păsări, ciorile nu îşi merită această soartă. Şi asta pentru că inteligenţa lor o depăşeşte cu mult pe cea a celorlalte zburătoare, şi nu numai atât: au ieşit învingătoare în teste-competiţii efectuate pe maimuţe, pisici sau câini.
Sunt sociabile şi ţin la familie
Corvidele, specie de păsări din care fac parte, printre altele, ciorile, corbii, stăncuţele şi coţofenele, sunt cele mai inteligente păsări din lume. Mult mai deştepte decât bufniţele şi zburătoarele de pradă şi cu mult mai isteţe, mai şmechere şi mai descurcăreţe decât papagalii.
Proporţia dintre creier şi volumul corporal, în cazul ciorilor, este cea mai mare în rândul tuturor speciilor de păsări. Aceasta este egală cu cea prezentă la maimuţele antropoide şi la cetacee. Singura vieţuitoare care are proporţia creier-volum corporal mai mare decât a ciorii este însuşi omul, a cărui inteligenţă a început să se afirme o dată cu întrebuinţarea uneltelor şi cu dezvoltarea comportamentului social. Există o mulţime de dovezi filmate în care aceste zburătoare negre îndoaie beţişoare pentru a scoate hrana din tuburi, aduc nucile în cioc şi le dau drumul sub roţile maşinilor pentru a obţine miezul sau confecţionează adevărate undiţe cu momeli pentru a prinde peşte. De asemenea, este binecunoscut faptul că ciorile sunt păsări sociale, care ţin foarte mult la grupul din care fac parte, la familie, comunică folosind chiar anumite dialecte şi pot învăţa să vorbească, mai ceva ca papagalii. De altfel, oamenii de ştiinţă au ajuns la concluzia că fidelitatea corvidelor este atât de mare, încât nu îşi caută alt partener de viaţă decât dacă cel actual a fost ucis sau capturat.
Supravieţuiesc încă din miocen
În comparaţie cu un porumbel, corpul ciorii este de cel mult două ori mai mare, însă creierul ei este de patru ori mai voluminos.
În testele de inteligenţă efectuate pe câini, pisici, porci şi corvide, cele din urmă au ieşit detaşat învingătoare. Mai mult decât atât, un studiu de mare anvergură, efectuat în 2004, a scos la iveală că banalele ciori sunt la fel de inteligente ca şi cimpanzeii bonobo sau delfinii. Cu alte cuvinte, se numără printre cele mai deştepte făpturi de pe planetă, după oameni.
Poate nu degeaba supravieţuiesc şi astăzi în număr atât de mare, deşi au apărut încă în miocen, în urmă cu circa 17 milioane de ani.
Scurt istoric
- în antica Grecie, cioara era consacrată zeiţei Atena, iar corbul era pasărea mesager a zeului Apollo;
- în Japonia, corbul este mesager divin şi pasăre de bun augur, vestitor al victoriei şi semn al virtuţii războinice;
- în China şi Japonia, corbul este un simbol al recunoştinţei filiale, faptul că pasărea îşi hrăneşte părinţii când aceştia sunt bătrâni fiind considerat semnul unei miraculoase restabiliri a ordinii sociale;
- în legendele celtice, corbii au, adesea, rol profetic;
- pe continentul african, corbul are rol de călăuză şi de spirit protector;
- în Coran, corbii sunt prezentaţi drept făpturile care i-au învăţat pe oameni să îşi îngroape morţii;
- la şamanii din Asia, corbul era unul dintre cei mai importanţi tovarăşi de drum în cadrul călătoriilor în celelalte lumi;
- în mitologia scandinavă, zeul Odin are pe umerii săi doi corbi (Hugin - spiritul şi Munnin - memoria) care-i şoptesc ce se întâmplă în lume. Ei reprezintă principiul creaţiei;
- cel care a dat tonul „demonizării” acestor păsări a fost William Shakespeare care, în operele sale, „Macbeth”, „Julius Caesar” şi „Othello”, le-a portretizat mesageri şi exponenţi ai răului.
Corbii pot fi învăţaţi uşor să numere până la 30 şi sunt singurele păsări care se joacă şi fac glume.