de Dana Purgaru
Gerbilul este un mamifer rozător, de dimensiuni mici, care îşi are originea în zonele deşertice şi câmpurile aride din Mongolia, nord-estul Chinei, sudul Siberiei şi zonele uscate din Peninsula Manciuria şi Africa de Nord. Mai nou, s-a răspândit în casele iubitorilor de animale, datorită temperamentului vioi.
Coadă lungă cât corpul
Gerbilul, care seamănă cu o veveriţă în miniatură, este un animăluţ blând, jucăuş, activ ziua, curios, îndrăzneţ, sociabil, uşor de întreţinut şi nu emană miros urât, ceea ce a făcut să se răspândească rapid, ca animal de companie, în special în Europa. Greutatea unui exemplar matur variază de la 52 g la 135 g, iar lungimea poate fi de 9-15 cm, la care se adaugă coada, de 12 cm. Are culoarea cenuşiu roşcată, neagră sau aurie. Ochii sunt negri, proeminenţi, aşezaţi în partea de sus a capului, ceea ce permite animalului să aibă un câmp vizual larg. Urechile sunt mici, rotunde, acoperite cu păr moale şi purtate în sus. Coada lungă ajută la menţinerea echilibrului. Membrele din faţă sunt scurte şi utilizate ca nişte „mâini” pentru apucarea şi ţinerea hranei, iar cele posterioare sunt lungi, puternice, adaptate pentru sărit.
Amenajaţi-le galerii
Deoarece gerbilii provin dintr-un mediu cu climat uscat şi fierbinte, pentru o dezvoltare normală, recipientele în care vor fi cazaţi trebuie să le ofere condiţii apropiate de habitatul natural. Cele mai bune sunt cele tip acvariu sau cuştile cu plasă din sârmă, cu găuri mici. Evitaţi materialele plastice sau din lemn, pentru că vor fi roase! Aşternutul trebuie să fie alcătuit din paie, fân moale, talaş ori rumeguş.
Amplasaţi diferite obiecte pentru joacă precum roţi, tuburi sau cutii sub forma unui labirint, din materiale dure. Rozătoarelor le place să se ascundă, aşadar e bine ca acestea să simuleze galeriile pe care le amenajează în libertate. Vasele pentru alimente şi apă trebuie să fie şi ele greu de ros sau de răsturnat.
Foarte frumoase şi de efect sunt cuştile mari, etajate, amplasate în living, de unde se poate urmări viaţa plină de agitaţie a acestor animăluţe care ţopăie, aleargă, se joacă şi caută în permanenţă locuri în care să îşi ascundă proviziile.
Meniu variat
Gerbilii necesită o temperatură constantă, caldă, trebuie să fie feriţi de zgomote puternice şi surse de iluminare noaptea. Le puteţi da de mâncare: mixuri de seminţe şi pelete de la pet-shop-uri, broccoli, cartof fiert, morcov, conopidă, lăptucă, măr, pară, struguri, pâine uscată, iarbă curată, salată verde, spanac, ardei gras, banană, rodie, fructe de pădure şi altele. Meniul zilnic trebuie să fie variat, oferiţi-le din toate câte puţin şi aveţi grijă ca un exemplar să mănânce circa 20 de grame de seminţe pe zi (cele de floarea-soarelui trebuie administrate cu grijă, deoarece îngraşă). Nu au voie: ceapă, usturoi, avocado, cartofi cruzi, coji de cartofi, citrice, dulciuri, ciocolată, alcool, sare, carne, mâncare gătită şi nimic procesat.
Adoră „băile” de nisip
E bine ca în cuşcă să puneţi o tăviţă cu nisip curat în care ei vor face „băi”, rostogolindu-se pentru a-şi curăţa blăniţa. Pe lângă acestea sunt necesare şi câteva bucăţi de lemn pe care să le roadă, deoarece dinţii le cresc încontinuu.
Pentru a avea animăluţe sănătoase şi fericite, verificaţi-le zilnic starea (trebuie să fie vioaie şi să nu refuze hrana) şi lungimea dinţilor (dacă sunt prea mari împiedică mestecarea hranei).
Important! Cuşca trebuie curăţată frecvent, deoarece acestor rozătoare nu le place mizeria.
