de Dana Purgaru

Cu siguranţă, mulţi dintre dumneavoastră s-au întrebat, citind diverse ştiri despre dispariţia unor vieţuitoare de pe Terra, dacă acest fenomen este atât de real şi de îngrijorător pe cum se pare. Ei bine, situaţia este mai rea decât se credea, conform unui raport realizat în urma participării guvernelor la întrevederile Naţiunilor Unite din Nagoya, Japonia, având ca subiect de dezbatere ameninţările asupra vieţuitoarelor sălbatice. Consiliul astfel format a analizat starea a peste 25.000 de specii aflate pe „Lista roşie” - o bază de date a animalelor aflate în primejdie, creată de respectata Uniune Internaţională de Păstrare a Naturii.

Zimbrul şi aspretele sunt în pericol
Şocantul studiu a relevat faptul că numărul de vertebrate ameninţate cu dispariţia este în continuă creştere şi vinovat se face, într-o mare măsură, omul. Practic, una din cinci specii de mamifere, păsări, peşti, amfibieni şi reptile ale lumii se află în pericol de extincţie, conform recensământului faunistic la nivel planetar. Potrivit oamenilor de ştiinţă, aceasta este „a şasea extincţie în masă”, cea mai dăunătoare de la dispariţia dinozaurilor (în urmă cu 65 de milioane de ani) şi până astăzi.
Printre cele mai afectate specii se numără: ursul polar, ursul panda, linxul iberian, diavolul tasmanian, pisica pescar şi foca caspică. Pe listă se află şi animale din România: zimbrul, pelicanul creţ, gâsca cu gât roşu si aspretele (un tip de peşte, unic în lume, câteva exemplare mai existând pe Valea Vâlsanului din Argeş).
Printre principalele motive pentru care ne luăm rămas bun de la specii unice pe Pământ se numără: agricultura intensivă, incendierile de păduri, vânătoarea excesivă şi introducerea animalelor provenite din alte părţi de lume.

Şi peştii pot să dispară
Aproximativ 20% dintre vertebratele lumii ar putea dispărea în viitorul apropiat, incluzând 25% dintre toate mamiferele, 13% dintre păsări, 22% dintre reptile şi până la 41% dintre amfibieni. Chiar şi 33% dintre peştii „cartilaginoşi” (precum rechinii şi calcanii) şi 15% dintre cei osoşi sunt în pericol. Iată câteva statistici privind numărul de exemplare rămase:
- Tigrul asiatic - sudul şi estul Asiei - 3.200 de exemplare.
- Gorila de munte - estul Africii - 700 de exemplare.
- Vulturul egiptean - sud-vestul Europei, nordul Africii, sudul Asiei - între 10.000 şi 100.000 de exemplare.
- Ţestoasa de Galapagos - Insulele Galapagos - 15.000 de exemplare.
- Diavolul tasmanian - Tasmania - 15.000 de exemplare.
- Ţiparul european - Europa - nu se ştie câte exemplare mai sunt.
- Balena albastră - arie largă de răspândire - 15.000 de exemplare.

Mey Nwoah, o nouă rasă de maimuţe

Din fericire, din când în când, mai apar şi veşti bune. Una dintre ele este că o nouă specie de maimuţe a fost descoperită recent în zona Myanmarului de un grup internaţional de primatologi. A fost botezată Rhinopithecus Strykeri, însă neoficial numele său este Mey Nwoah, adică „maimuţa cu faţa îndreptată spre cer”, aşa cum este denumită de localnici. Este foarte uşor de reperat când plouă, deoarece atunci strănută din cauza apei care-i blochează nasul îndreptat în sus - o caracteristică anatomică a acestui animal. Are părul închis la culoare, cu zone albe doar la nivelul capului, pe bărbie şi în dreptul perineului, iar coada este mai lungă decât lungimea corpului. Habitatul acestei specii, care numără circa 300 de exemplare, este limitat la Fluviul Maw, o zonă de circa 270 km pătraţi. Din această cauză, deşi abia a fost descoperită, R. Strykeri a fost introdusă pe lista speciilor în pericol de dispariţie.

De reţinut! Se estimează că pierderile faunistice ar fi fost cu 20% mai grave acum în lipsa acţiunilor derulate de ecologişti, 64 de specii înregistrând chiar ameliorări ale situaţiei lor în urma efortului depus de protejare a habitatelor lor.