de Gabriela Niculescu

- Fotomodel, actriţă şi... îndrăgostită de căţeluşul său

Mădălina Drăghici s-a întors din vacanţă cu forţe proaspete pentru filmările la primul serial muzical din România, „Pariu cu viaţa”, care va fi difuzat din toamnă la Pro TV. Actriţa a iubit întotdeauna animalele şi, dacă în copilărie nu le-a simţit niciodată lipsa, de ceva vreme îşi dorea un căţel. Fiind bună prietenă cu Diana Dumitrescu şi văzându-l des pe Abi, Pomeranianul acesteia, Mădălina s-a îndrăgostit de trăsăturile şi de caracterul acestei rase şi aşa s-a hotărât să-l cumpere pe Yuki, „un bulgăraş de zăpadă”, după cum îl descrie. Mădălina nu se desparte de prietenul său nici măcar atunci când merge la muncă, el familiarizându-se deja cu platourile de la Buftea.

„Pomeranienii sunt foarte haioşi”
- În copilărie ai avut animale?
- Da, o grămadă, dar pe rând: am început cu peştii, care au murit, au urmat hamsterii, la care am renunţat, am avut trei câini de-a lungul copilăriei şi o pisică. Din casa părintească nu a lipsit nicio broască ţestoasă sau papagalul Coco.

- De când îţi doreşti un căţel?
- De foarte mult timp, dar veşnic exista un motiv mai mult sau mai puţin întemeiat pentru care nu-mi îndeplineam dorinţa.

- De ce rasa Pomeranian şi nu altceva? Spune-mi câteva lucruri despre temperamentul rasei şi al lui Yuki în special.
- Pomeranian, în primul rând pentru că toţi căţeii din rasa aceasta sunt foarte, foarte haioşi din punct de vedere fizic şi au dimensiunile potrivite pentru a fi ţinuţi în casă. Sunt foarte isteţi, învaţă repede, sunt iubitori, plini de viaţă şi foarte curaţi.

„În limba japoneză Yuki înseamnă zăpadă”
- Ce vârstă are Yuki şi cum i-ai ales numele?
- Yuki are 5 luni şi jumătate, s-a născut la 1 martie şi a fost mărţişorul meu. M-am gândit mult ce nume să-i pun şi tot analizând internetul am constatat că în limba japoneză la zăpadă se spune Yuki. El arătând exact ca un bulgăre de zăpadă, Yuki i-a rămas numele.

- Cât timp îţi petreci cu el?
- În principiu, destul de mult, pentru că îl iau cu mine la Buftea. L-am luat şi la mare şi, în general, în majoritatea locurilor unde am mers, iar accesul căţeilor a fost permis.

- Cum te întâmpină când ajungi acasă?
- El este motivul pentru care, de multe ori, mă grăbesc să ajung acasă. Se bucură nespus de mult, se gudură pe lângă mine, mă pupă, ţopăie, scoate nişte sunete de bucurie care se aseamănă cu un chiţăit, este foarte haios şi iubitor.

„Dacă aş fi avut curte mi-aş fi luat un Akita Inu”
- Îl creşti la bloc sau la curte?
- La bloc. Dacă aş fi avut curte mi-aş fi luat un Akita Inu. Mi se par absolut superbi, sunt şi foarte inteligenţi, însă un apartament nu este tocmai locul ideal de creştere a unui astfel de exemplar.

- Cu cine rămâne atunci când tu pleci de acasă?
- Fie singur, fie îl duc la părinţii mei dacă trebuie să plec pentru mai multe zile.

- Ce tabieturi are? Doarme într-un loc anume sau are toată casa la dispoziţie?
- Când era mai mic i-am făcut un ţarc, unde îl ţineam cât nu stăteam cu ochii pe el. Acum i-am lăsat casa la dispoziţie, dar locurile lui preferate sunt o căsuţă în formă de căpşună, covorul pufos din sufragerie şi papucii mei de lângă pat.

„Un mare crai”
- Spuneai că vă petreceţi mult timp în parc. Cum îi place să se joace?
- Este un mare crai şi încearcă să cucerească toate căţeluşele. Însă, nu se orientează tocmai bine, plăcându-i, în special, să se joace cu cele ce nu se încadrează tocmai în dimensiunile lui. Prietenele lui cele mai bune sunt cele din rasele Cane Corso, Collie, Samoyed şi Labrador. Dacă este privat de prezenţa acestora, nu se supără şi aleargă în iarbă fericit după jucăria lui, pe care mi-o înapoiază pentru a-i fi din nou aruncată... la nesfârşit.

- Dacă ai pleca într-o vacanţă, l-ai lua cu tine?
- În afara ţării, nu. Consider că ne-am chinui amândoi prea tare şi fără rost.

- Îl duci la saloane de specialitate sau îi faci singură toaleta?
- Până acum i-am făcut-o singură, dar voi încerca şi serviciile de gen.

- Ce le recomanzi celor care-şi doresc un animal de companie?
- Să se gândească bine înainte, pentru că necesită timp şi atenţie, să aleagă cu grijă rasa potrivită şi să-l iubească mult. Chiar merită!

„Este fan şosete“

- Ce „surprize” memorabile ţi-a făcut până acum? Roade pantofi sau obiecte importante?
- Nu chiar. Am avut noroc în acest sens. În schimb, este fan şosete şi nu o dată mi s-a întâmplat să mă întorc şi să găsesc sufrageria plină cu şosete pe care el le molfăie mândru.