de Gabriela Niculescu

- Vladimir Găitan şi o lecţie de iubire necondiţionată

Vladimir Găitan nu este doar un actor foarte iubit, ci şi unul care iubeşte foarte mult. În sufletul său mare au loc, pe lângă oamenii dragi, şi prietenii necuvântători. Actorul, pe care-l puteţi revedea pe scena Teatrului de Comedie, în stagiunea 2011-2012, care urmează să înceapă, a avut până nu demult cinci căţei, dar a rămas numai cu trei. Vladimir Găitan ne-a împărtăşit poveştile celor cinci suflete care au vieţuit pe lângă locuinţa sa şi ne-a impresionat cu o întâmplare trăită pe muchie de cuţit, alături de partenerul său din filmul „Wilhelm Cuceritorul”, un cal ce i-a salvat viaţa.

„Am pierdut doi dintre cei mai dragi căţei”
- Ce animale vă fac viaţa mai frumoasă?
- Am avut până acum câteva luni bune cinci căţei. Am pierdut doi dintre cei mai dragi, aşa cum se întâmplă mereu. Cel mai iubit era un Bishon micuţ, Cris se numea, care mi-a murit în braţe. A făcut infarct, bietul de el. Era şi artist, juca într-o piesă de teatru alături de mine şi de Gloria, fata mea. Şi acum plâng când mă gândesc la el şi sunt la volan. Îmi amintesc felul în care stătea pe picioare atunci când conduceam, îl simt că e lângă mine, îmi dau lacrimile şi trebuie să opresc maşina, pentru că efectiv nu mai văd să conduc. Acum câteva luni l-am pierdut şi pe Blackie, un Lup mare, superb, care, pe cât era de uriaş, pe atât era de bun. A murit de bătrâneţe, dar a fost cumplit faptul că paralizase şi a trebuit să luăm sinistra decizie de a-l eutanasia, mai ales că el nu se mai putea mişca. Nu am avut puterea să stau acasă, am plecat.

„Lui Bety îi place să «bântuie», ca toate maidanezele”
- Ce au însemnat căţeii pentru dumneavoastră?
- Copiii au plecat la casele lor, am rămas eu cu soţia, iar căţeii aceştia erau bucuria noastră. Erau jucăria noastră foarte importantă de zi cu zi. Nu prea am declarat că mi-aş dori nepoţei, dar deocamdată n-au apărut, şi atunci animăluţele astea au venit în viaţa noastră ca o supapă fantastică.

- Ce rase sunt ceilalţi căţei pe care-i mai aveţi?
- Acum am rămas doar cu trei. Am o căţeluşă Chow-Chow foarte drăguţă, Aida, destul de bătrână. O mai am pe Lady, mama lui Cris, care are 12 ani, şi mai am o maidaneză, care stă în faţa casei şi nu a vrut niciodată să intre în curte. Dar are culcuşul ei şi porţiile zilnice de apă şi de mâncare. Îi place să „bântuie”, ca toate maidanezele, dar este Bety a noastră şi ne iubeşte.

„Am plecat într-un galop nebun”
- V-a plăcut călăria şi aţi jucat în filme alături de cai. Vă amintiţi vreo întâmplare la limită prin care aţi trecut?
- Sunt mai multe, dar una strict legată de viaţă şi de moarte a fost o întâmplare petrecută la un film de-al lui Sergiu Nicolaescu, „Wilhelm Cuceritorul”. Aveam un cal minunat, care mi-a salvat viaţa. Se terminase filmarea, iar actorii predau caii grăjdarilor care se ocupau de ei. Grajdurile erau ceva mai departe, dar eu eram aşa de îndrăgostit de animăluţul meu, încât am vrut să-l duc eu la grajd. Ceilalţi cai mergeau pe şosea şi ocoleau destul de mult, iar eu am zis că sunt deştept şi că le ies în faţă tăind o fâneaţă de-a curmezişul. Eram în Cheile Râşnoavei. Am plecat într-un galop nebun. Fâneaţa era tăiată în două de un torent, care săpase un şanţ de patru metri, dar nu se vedea de unde am plecat. Pe partea cealaltă a lui se afla şi un gard de sârmă - e drept că o parte din el era prăbuşit. Mi-am văzut moartea cu ochii, pentru că torentul săpase foarte adânc şi mă vedeam zdrobit acolo, fără nicio şansă să scap, fiind într-o viteză nebună cu calul, care nu se mai putea opri. În acel moment i-am dat pinteni, i-am dat liber din zăbală şi i-am spus „Hai!”. Nu pot să vă spun cu cât drag a sărit, de parcă era un şanţ de 30 de centimetri. S-a întins cu o plăcere nebună, a sărit în partea cealaltă şi am aterizat frumos. Dar o zi şi o noapte întreagă mi-au tremurat picioarele şi numai eu ştiu ce-am simţit în momentul acela. Ulterior, am aflat că respectivul cal a fost campion la săritură. Aceea fusese şansa mea. Putea fi oricare altul, fără antrenamentul lui. Niciodată nu trebuie făcută această greşeală, să pleci pe un teren necunoscut cu viteză, indiferent că este vorba despre cal, despre motocicletă sau despre maşină.

„Cris mi-a murit în braţe, a făcut infarct bietul de el. Era şi artist, juca într-o piesă de teatru, alături de mine şi de Gloria“