de Cătălina Tăgârţă
- Claudiu Bogdan şi Cristina Coca, de la OTV, au o relaţie specială cu animalele din familie
Claudiu Bogdan şi Cristina Coca se trezesc în „Zori de zi” pentru a da trezirea la OTV, şi îşi păstrează optimismul şi buna dispoziţie până seara. Deşi lucrează din greu la pregătirea ediţiilor de a doua zi, când ajung acasă nu au grijă doar de cei doi copii ai lor, ci şi de câinii Miky şi Shogun.
„Claudiu injecta căţeluşa şi plângea de mila ei”
- Ştiu că locuiţi la curte. Ce animale aveţi?
Claudiu Bogdan: Avem doi câini: Miky, de 13 ani, şi Rottweilerul Shogun, de 3 ani. Pe Miky o avem de când eram studenţi şi locuiam în cămin. Atunci a fătat pe perna Cristinei. Ţin minte că noi am plecat la plimbare, iar când ne-am întors ea era cu puii pe pernă (râde). În noaptea aia am dormit pe jos. Doamne, ce vremuri erau! Eram studenţi, ne mutam de colo-colo, într-o mână aveam bagajele, iar în cealaltă pe Miky. Era ca şi copilul nostru. Chiar dacă pantofii aveau urme de colţi, noi tot o iubeam.
Cristina Coca: Era atât de mică atunci când am luat-o, încât îmi încăpea în buzunar. Uneori n-aveam bani pentru noi, dar cu ea tot mergeam la medic atunci când era nevoie. La un moment dat a făcut parvoviroză, iar medicul nu-i mai dădea vreo şansă. Am luat-o totuşi acasă şi i-am făcut noi tratamentul. Claudiu o injecta şi plângea de mila ei, dar efortul a meritat. După o săptămână şi-a revenit şi s-a mirat până şi medicul.
- Despre Shogun ce-mi puteţi spune? Care e povestea lui?
C.B.: El are doar 3 ani şi e un nebun. Unde vede un strat de flori, acolo e şi el, să-l rupă. Am plantat copaci în curte şi ni i-a distrus, dar asta e nimica toată. Joaca lui preferată e să se întindă cu ghearele pe maşina mea şi o zgârie fără să vrea.
- Cu el aţi avut probleme? S-a îmbolnăvit vreodată?
C.B.: Când era mai mic şi-a rupt un călcâi. Medicii nu şi-au dat seama de la început care e problema şi l-au tratat o vreme de displazie de şold, afecţiune care, potrivit lor, caracterizează acest tip de rasă. Când într-un final ne-am dat seama ce are a ajuns direct pe masa de operaţie.
„După ce o certa, o muşca de fund pe Cristina”
- Ce relaţie e între cei doi căţei?
C.C.: Când l-am adus acasă, Shogun era puiuţ şi Miky l-a acceptat uşor. În prezent, ea are doar 15 kilograme, iar el vreo 60 de kilograme. Sunt prieteni buni, iar Miky, deşi e în vârstă şi castrată, încă îşi arată autoritatea. De exemplu, dacă vine o persoană la poartă, Shogun e în stare să o sfâşie, însă dacă se urcă Miky pe spatele lui devine ascultător.
C.B.: Miky era înainte răsfăţata familiei, dar de când au venit pe lume copiii şi-a pierdut acest statut. Într-o vreme, după ce o certa Cristina, nici nu se întorcea bine să plece, că o şi muşca de fund.
- Au voie în casă?
C.C.: Înainte de a se naşte Selena, Miky dormea numai în casă. Când am venit cu bebeluşul acasă, am fost nevoiţi să facem unele schimbări. Selena era tare agitată şi a fost groaznic primul an, pentru că se trezea la cel mai mic zgomot. Miky făcea tot felul de trăsnăi, o apuca plimbatul prin casă noaptea, aluneca pe gresie şi îi scârţâiau gheruţele, de începea Selena mea să plângă şi n-o mai puteam linişti... Aşa că am fost nevoiţi să îi luăm un prieten şi să o „cazăm” afară.
- Cei doi căţei sunt pretenţioşi la mâncare?
C.B.: Deloc. Avem o doamnă care găteşte pentru noi şi le face şi lor mâncare. Dimineaţa le dăm hrană uscată, iar seara mâncare gătită: orez cu carne şi morcovi.
- Cum se înţeleg cu cei mici, cu Selena şi cu Ianis?
C.C.: Se împacă foarte bine cu ei. Nu degeaba se spune că animalele nu fac rău copiilor.
„Claudiu se ataşase tare de vaca aia a mea”
- Alte animale aţi mai avut?
C.C.: Am avut de toate, iepuri, broaşte ţestoase, câini, papagali... Când eram mică, toate pe care le vedeam le luam acasă, parcă aveam Grădină Zoologică. Numai pisici nu am avut. Mi-e frică de ele, pentru că sunt imprevizibile.
- Vă amintiţi vreo întâmplare amuzantă cu patrupedele?
C.B.: În afară de episodul în care Cristina a spălat puii de găină atunci când era mică şi i-a pus la uscat pe sârmă n-ar mai fi nimic de spus...
C.C.: Ei, nu?! Ai mei aveau vacă acasă, iar la începutul relaţiei noastre - cred că eram în clasa a X-a - a venit Claudiu într-o zi la mine în vizită. În acea zi s-a nimerit să vină cei de la abator să ia vaca pentru că era bătrână şi bolnavă. Claudiu se ataşase de ea, iar când părinţii mei l-au rugat să-i ajute să urce vaca în maşină, el s-a dus la toaletă şi s-a pus pe plâns. Parcă îl văd şi-acum cum bocea...
- Aţi mai dori să luaţi şi alte animale?
C.C.: De când am născut, copiii ne ocupă atât de mult timp, încât uneori simt că nici pentru Shogun şi Miky nu am destul. Oricum, dacă ar fi să mai luăm ceva, mi-ar plăcea să cresc nişte pui de găină, care să ne facă mai târziu ouă şi să ne hrănim copiii într-un mod sănătos.