de Dana Purgaru

Cercetătorii au aflat motivele pentru care ciocănitorile nu se rănesc la cap în timp ce lovesc scoarţa copacilor în căutarea hranei.
Ciocănitorile au un spaţiu subdural mic între creier şi craniu, astfel încât acest organ nu are suficient spaţiu pentru a se mişca, aşa cum se întâmplă în cazul oamenilor. De asemenea, lungimea creierului din partea superioară în cea inferioară a craniului este mai mare decât cea din faţă în partea anterioară, deci forţa acţionată asupra craniului în urma impactului este preluată de o regiune mai mare a creierului.

Osul conţine structuri spongioase, de tampon
Cercetătorii au descoperit trei factori care protejează creierul ciocănitorilor. Primul este hioidul - echivalentul mărului lui Adam uman -, un os foarte bine dezvoltat, ce porneşte din partea inferioară a ciocului, face o buclă prin nări, dedesubt şi în partea inferioară a craniului şi se opreşte la frunte. Hioidul acţionează ca o centură de siguranţă a creierului, mai ales după impactul iniţial. Totodată, părţile inferioară şi superioară ale ciocului sunt inegale, la fel şi forţa transmisă de la vârful ciocului, iar această asimetrie uşurează greutatea aplicată asupra creierului. Al treilea factor de protecţie îl reprezintă structurile osoase spongioase plate din diferite puncte ale craniului, ce ajută la distribuirea forţelor aplicate asupra craniului.