de Gabriela Niculescu

Întotdeauna este o plăcere să stăm de vorbă cu Andreea şi Cabral Ibacka, iar acum am găsit şi un motiv extraordinar. „Frumoasa şi Bestia”, cum se mai alintă ei, sunt iubitori de animale de când se ştiu, iar familia lor s-a mărit în urmă cu doi ani. Atunci, Pit, un mascul frumos, afectuos şi energic, a fost primit cu braţele deschise în casa celor două vedete Acasă TV. Părinţii lui au pedigree, iar el provine din încrucişarea rasei Ciobănesc German cu Malinois. Cum este aventura celor doi „părinţi”, Andreea şi Cabral, aflaţi din interviul următor.

Andreea: „Are pedigree special, din promoţia de câini-actori cu coadă stufoasă”
- De câtă vreme îl aveţi pe Pit şi cum a intrat în viaţa voastră?
Cabral: Sunt aproape doi ani de când îl avem. Pit s-a născut la Buftea, în studiouri, iar la 2 luni i-am făcut buletin de Berceni. Ne doream un câine de pază şi ne-a plăcut combinaţia de Ciobănesc German şi Malinois.
Andreea: N-am greşit, este un câine foarte afectuos, întotdeauna simpatic şi jucăuş, care însă ştie să-şi facă simţită prezenţa atunci când este în casă.

- Având pedigree, a participat la vreun concurs până acum?
Andreea: Are un pedigree special, face parte din promoţia de câini-actori cu coadă stufoasă, că deh... vine din Buftea. Din câte ştim, părinţii lui sunt medaliaţi, dar nu ne-a interesat să-i facem acte care să ateste asta, noi am vrut un prieten, nu un trofeu.
Cabral: Cât despre concursurile câştigate... este posesorul medaliei de argint la alergat păsări şi broaşte pe malul lacului, etapa pe cartier.

Andreea: „Programul sau chiar planurile se fac în funcţie de câine”
- Cum v-a schimbat viaţa?
Cabral: Eu am mai avut trei câini până acum, doi Buldogi francezi şi un Teckel, ştiam ce înseamnă un câine, dar nu unul de talie mare. Ei bine... acum am aflat.
Andreea: Pit este un suflet de care amândoi avem grijă şi pentru care ne simţim responsabili. De multe ori programul sau chiar planurile se fac în funcţie de câine.

- Cum v-aţi împărţit sarcinile?
Andreea: Eu sunt responsabilă cu mâncarea, iar Cabral se ocupă de curăţenie. La plimbare ieşim amândoi în fiecare seară.

Cabral: „Zici că am lăsat acasă un sugar de 3 luni, nu un patruped matur”
- Cu cine stă atunci când lipsiţi mult timp de acasă?
Andreea: Ei bine, nu ne aşteptam, dar este considerat un fel de copil al întregii familii. Când plecăm se mută la noi sora lui Cabral, Artemis, împreună cu logodnicul său.
Cabral: Şi în supracontrol vin părinţii mei şi-ai Andreei, de zici că am lăsat acasă un sugar de 3 luni, nu un patruped matur.

- Cum vă întâmpină când vă întoarceţi?
Cabral: Dacă a făcut o prostie, intră în ninja-mode, se ascunde direct. Şi... da, se ascunde cam des.
Andreea: Însă, de cele mai multe ori, e atât de entuziasmat, încât stă numai în picioarele noastre, sare în sus, ne izbeşte cu cele 50 de kilograme, chiar dacă am lipsit de acasă numai 20 de minute.

Cabral: „E răsfăţat şi escroc”
- Ce tabieturi are? Cum se răsfaţă?
Andreea: Nu e un câine răsfăţat, dar ne „oferă” câteva priviri...
Cabral: Eee... e răsfăţat şi escroc, ca să primească ceva este în stare să stea şi în coadă! Dar e educat, ascultă întotdeauna de comenzi şi-atunci e iertat din oficiu.

- Care a fost cea mai mare dovadă de iubire a lui?
Andreea: Pentru a-l învăţa să ne prindă urma l-am „abandonat” în parc. Ne-am ascuns şi îl priveam atenţi din apropiere, dar el nu bănuia. Când a realizat că nu mai suntem în câmpul lui vizual a început să plângă şi să se vaite de erai sigur că trece printr-o dramă de nedescris.
Cabral: Am avut răbdare să-l lăsăm până la capăt. Când a văzut că nu rezolvă nimic cu văicăreala, s-a pus pe mirosit şi amuşinat până ne-a găsit. Şi să vezi atunci scandal, să vezi lătrături...

- Ce „surprize” memorabile v-a făcut până acum?
Andreea: A ros cap-coadă o piscină gonflabilă cu şapte mii de litri de apă în ea.
Cabral: A trebuit să-i cumpărăm prietenului căruia i-a făcut praf piscina una nouă.

Andreea: „Ar fi timpul pentru o fată”
- Vă gândiţi să-i aduceţi o parteneră de viaţă sau un camarad de joacă?
Andreea: Ar fi timpul pentru o fată. Îl las pe tat’su să facă onorurile!
Cabral: Las’ că-i băiat mare, n-are nevoie de onorurile mele.

- Ce sfat le daţi celor care vor să-şi cumpere un câine din rasa Ciobănesc? Care sunt plusurile şi minusurile rasei?
Andreea: Mănâncă mult, are nevoie de multă mişcare, iar energia lui poate obosi şase stăpâni, nu doi.
Cabral: Când năpârleşte face prăpăd, e mofturos la mâncare şi e adevărat... nu oboseşte niciodată.
Andreea: Dar e foarte afectuos, atent la toţi cei din familie şi foarte uşor de dresat.
Cabral: Şi, cu toate că nu mai e la modă de multă vreme, mi se pare o rasă foarte frumoasă.

Cabral: „E foarte neîndemânatic, parcă nu-şi dă seama cât e de mare“

- Ce-l mai caracterizează?
Andreea: E un escroc sentimental fără seamăn, încăpăţânat şi cu o personalitate puternică. Are o fixaţie cu furtunurile de grădină, nu le suportă şi punct!
Cabral: E jucăuş şi vesel, dar neîndemânatic rău, parcă nu-şi dă seama cât e de mare. Răstoarnă tot, apoi se uită în ochii tăi şi parcă îţi spune din priviri un „Oups, sorry!” (n.r. - „Oups, îmi pare rău!”) şi... îl ierţi imediat.