de Dana Purgaru

Apropierea de animale poate avea, uneori, şi efecte neplăcute. Zoonozele, afecţiunile care se transmit de la necuvântătoare la om, sunt însă destul de uşor de evitat dacă stăpânii cunosc modul lor de manifestare şi dacă sunt efectuate controale medicale periodice. Doctor Daniel Lescai, şef de clinică la Spitalul Veterinar „Salvavet-Ilioara”, vă spune care sunt principalele boli şi prin ce semne se pot identifica.

Clamidioza se ia în special de la păsări
Babesioza - parazitoză a sângelui transmisă de căpuşe. Dacă nu este tratată, poate duce la moarte. Evoluează cu icter, febră, anemie şi hemoglobinurie. Prevenirea se realizează prin tratamente periodice antiparazitare extern la animale, evitarea contactului omului cu căpuşele.
Bruceloza - afectează în special organele genitale, determinând avortul la femela gravidă şi inflamaţii ale organelor genitale. Transmiterea se realizează prin contactul direct cu animalul bolnav şi secreţiile şi excreţiile acestuia. Prevenirea se realizează prin evitarea contactului, în special cu femelele ce au avortat sau au probleme în decursul gestaţiei.
Clamidioza - afecţiune transmisă prin aerosoli proveniţi de la animale bolnave, reprezentate în special de păsările de colivie. Evoluează mai ales la nivel respirator în formele grave cu pneumonie.

Giardioza, provocată în special de igiena necorespunzătoare
Dermatofitoze - afecţiuni transmisibile, cu evoluţie cutanată, produse de ciuperci microscopice din genul Microsporum sau Tricophyton. Produc depilare, prurit, eritem, crustizare şi pseudotundere. Prevenirea se realizează prin tratarea animalelor bolnave şi evitarea contactului cu acestea.
Dipilidioza - parazitoză intestinală transmisă prin ingerarea proglotelor eliminate de carnivorele domestice nedeparazitate ce au ingerat la rândul lor, accidental, purici. Produce uşoare afecţiuni intestinale, prevenirea realizându-se prin deparazitarea frecventă a animalelor şi reguli stricte de igienă.
Giardioza - parazitoză transmisă pe cale fecalo-orală, mai gravă în special la copii, la care evoluează cu enterită. Prevenirea se realizează prin reguli stricte de igienă, tratarea animalelor bolnave şi chiar vaccinarea acestora.
Echinococoza - boală parazitară transmisă de canide şi şobolani ce au consumat carne contaminată. Boala se manifestă cu producerea de chist la nivelul tuturor organelor după ingerarea ouălor de parazit eliminate de canide.

Leptospiroza poate duce la meningită
Larva migrans visceralae - afecţiune parazitară transmisă prin ingerarea ouălor de Toxocara canis eliminate din intestinul canidelor şi felinelor nedeparazitate. Boala prezintă un tablou complex, deseori subclinic, şi e depistabilă la teste serologice. Prevenirea se realizează prin reguli stricte de igienă, după contactul cu animalele nedeparazitate. La animale se recomandă deparazitări frecvente.
Leishmanioza - boală transmisă prin muşcătura ţânţarilor şi a puricilor ce au parazitat animalele bolnave. Afecţiune gravă, ce evoluează cu febră şi pancitopenie. Prevenţia se realizează prin deparazitarea externă temeinică a animalelor.
Leptospiroza - afecţiune transmisă prin intermediul apei sau hranei contaminate, secreţii şi excreţii ale animalelor bolnave. Produce febră, insuficienţă renală şi hepatică şi meningită. Prevenirea se realizează prin vaccinare, evitarea contactului cu animalele bolnave sau a surselor de apă nepotabilă.

Vaccinarea, obligatorie contra rabiei
Rabia (turbarea) - este o boală virală, mortală, cu răspândire pe toate continentele, transmisă prin muşcătură de carnivore sălbatice sau domestice, mustelide ori lilieci hematofagi. Prevenirea se realizează prin vaccinarea carnivorelor domestice şi evitarea contactului cu carnivorele sălbatice.
Salmoneloză - boală ce afectează primar sistemul gastrointestinal. Se transmite pe cale digestivă şi poate fi prevenită prin reguli stricte de igienă şi tratarea animalelor bolnave, care pot fi şi purtătoare, dar nu manifestă semne de boală.
Toxoplasmoza (Toxoplasma gondii) - parazitoză ce are ca principal rezervor felinele. Se transmite pe cale digestivă, producând în cele mai grave cazuri avort spontan la femele şi afecţiuni oculare. Prevenirea se realizează prin tratarea animalelor bolnave, reguli de igienă stricte şi restricţionarea contactului dintre feline şi femela gravidă.