de Loreta Popa
Dacă ieşi să te plimbi prin Parcul Ioanid din Capitală vei reuşi să-ţi dezmorţeşti picioarele şi, în acelaşi timp, să descoperi că şi Tania Budi, fost om de televiziune, cunoscută pentru farmecul discret şi eleganţa sa, îşi plimbă câinele tot pe aici.
„Avea 700 de grame şi era plină de purici”
Armonie, calm şi echilibru. Acestea sunt cuvintele pe care le rosteşte de fiecare dată Tania Budi când vorbeşte despre prietenii săi necuvântători, un căţel şi două pisici, pe care îi are în îngrijire de ceva vreme. „Animalele împart cu noi privilegiul de a avea suflet”, spunea Pitagora odinioară. Ei bine, Tania Budi are trei suflete aproape. Căţeluşa Judy are 1 an şi jumătate, iar pisicile Jaklyn şi Sisi cam tot pe acolo. „Când am luat-o pe Judy am crezut că este Bishon Havanez. Era foarte mică, nu trebuia să crească aşa mai mare. Am un program destul de încărcat şi mi-e greu dacă e mai mare. Mică o pot pune repede în geantă şi pot fugi cu ea oriunde. A doua zi, când am mers cu ea la medic, acesta mi-a confirmat că nu e rasa care am crezut că este, dar nu m-a interesat. Putea să fie şi maidaneză, că tot o ţineam. Era mică, avea 700 de grame şi era plină de purici. Cred că avea mii de purici. Era cât palma mea de mare”, spune Tania.
„Motocicletele o sperie foarte tare”
Relaţia dintre Tania şi animăluţele sale este una specială. „Ele îmi oferă dragoste într-un mod necondiţionat. Ştiam exact ce responsabilitate implică, am zis gata, sunt pregătită. Într-un an, Judy nu a stat un minut pe zi, sărea pe unde apuca, în capul meu de preferinţă. Şi prietenii, şi ai mei mi-au spus că nu au văzut aşa un câine energic. Acum s-a potolit. E liniştită. Dacă stau eu, stă şi ea. Noaptea doarme bine, s-a obişnuit cu mine. Motocicletele o sperie însă foarte tare. Zgomotul lor puternic o deranjează”, spune Tania Budi.
„I-am spus Judy pentru că avea comportament de maimuţă când era pui”
De la 1 an, Judy merge fără lesă pe stradă, prin aglomeraţie. „Sunt bucuroasă că merge fără probleme alături de mine, mă urmăreşte. Nu am dresat-o. Ceea ce simţim una pentru alta, relaţia dintre noi contează enorm. Atunci când îşi iau un căţel, oamenii se gândesc că trebuie să-l lase în pace cu ale lui, să stea afară. Dar câinii sunt nişte suflete foarte inteligente şi de ei trebuie să ai grijă ca şi de un copil. Judy are multe jucării, dar apreciază mai mult oasele din piele de vită pe care le roade. Este un căţel cuminte. Nu mi-a ros pantofii, de fapt nu a ros nimic din casă. Dacă stau să mă gândesc poate a ros un cablu, dar la altcineva acasă. I-am spus Judy pentru că avea comportament de maimuţă când era pui. Pe la o lună i-am dat numele. Nu mă hotărâsem. I-am spus: «Tu eşti maimuţă, nu eşti câine, aşa că îţi spun Judy». Acum am tuns-o, are altă înfăţişare, are siluetă, cizmuliţe. De obicei are părul mare, e o chestie mai rotundă. Avem program de plimbare în fiecare zi. A fost greu iarna aceasta, pentru că nu puteam ieşi prea mult. Dârdâia după primii paşi. Cu ceilalţi câini se joacă. Am prieteni cu câini şi aceştia o necăjesc, dar nu-i muşcă. Îi mârâie însă tare. Se joacă, apoi începe mârâiala. Cu pisicile adoră să se joacă de obicei. Aleargă prin toată casa, că mai am un motan şi o pisică. Pe toate canapelele, peste tot. Jaklyn şi Sisi se uită după vrăbiuţe mereu. Şi ea, şi el sunt maidanezi. Unul este adunat dintr-un cimitir şi pe celălalt l-am găsit la uşă, apărut de nicăieri, l-am luat ca să nu se plictisească celălalt. E destul de greu să aduni tot părul pe care îl lasă în urmă. Dar ţin mai mult la sufletele lor decât la faptul că mi-ar fi greu mie sau altcuiva să facă ordine şi curăţenie după ei”, povesteşte Tania.
„Când dai dragoste unui animăluţ, trebuie să fie din tot sufletul”
Judy este o căţeluşă cuminte. Se pare că doar dacă nu merge la plimbare cu Tania se necăjeşte. „Îi place să plecăm amândouă. Plânge dacă nu o iau cu mine. Mă ceartă dacă întârzii mult. Am un scaun pe care îmi mai arunc două sau trei lucruri aşa, înainte de a le pune în şifonier, iar dacă le uit acolo, plec de acasă şi întârzii, când mă întorc le găsesc în mijlocul camerei pe jos, întinse. Nu de alta, dar ca să înţeleg cât este domnişoara de supărată. Şi mai e ceva. Mie îmi plac foarte mult căciulile cu moţ. Am multe, multe. Aşa că a făcut o pasiune pentru căciulile mele şi roade moţurile acestora. Uneori aleargă după porumbei, dar dacă îi prinde nu le face nimic. Când era mai mică era bucuria copiilor, era înnebunită să se joace cu ei. Dacă îi dădeam mingea fugea la primii copii pe care îi vedea şi aştepta ca aceştia să i-o arunce din nou. Erau copii care o răsfăţau şi veneau special pentru ea în parc. Sărea pe ei, îi iubea. Au crescut ei, a crescut şi ea. Acum s-a maturizat. În momentul în care dai atenţie şi dragoste unui animăluţ, trebuie să fie din tot sufletul, cu adevărat, nu doar când ţi-e ţie bine. Am luat-o cu mine peste tot şi am petrecut mult timp cu ea. Dacă ar fi să plec din ţară pentru afaceri sau un angajament, singurul loc unde o pot lăsa, căci drumul cu avionul ar însemna un stres foarte mare pentru ea, este doar la mama acasă, la Constanţa. S-a obişnuit şi cu ea, i cu fratele meu. Mama îmi spune că este foarte tristă dacă nu sunt lângă ea. Cele mai grele momente sunt despărţirile, nici nu pot să-mi imaginez”, spune Tania Budi.
Născută la 6 februarie 1968, Tania Budi a devenit cunoscută ca om de televiziune, mai apoi ca femeie de afaceri. A terminat Facultatea de Jurnalism, apoi pe cea de Matematică şi după ce a împlinit 40 de ani a început şi cursurile Facultăţii de Teatru. Tania deţine un club de noapte în Constanţa, unde lucrează alături de fratele său. A prezentat „Cerbul de Aur” şi a participat şi la concursul „Dansez pentru tine”. În ciuda celor care aruncă mereu cu „vorbe grele”, eleganţa, dezinvoltura şi farmecul Taniei te determină instantaneu să-ţi controlezi ţinuta şi vocabularul. Are această iubire pentru necuvântătoare de când se ştie şi susţine că viaţa este tot viaţă, chiar dacă este într-o pisică, într-un câine sau într-un om. „Nu este nicio diferenţă. Ideea de diferenţă este o concepţie creată de om pentru propriul său avantaj. Sunt în favoarea drepturilor animalelor ca şi a drepturilor omului. Mie mi se pare dureros când îi aud pe oameni că rostesc cuvinte de genul «Urăsc să fac asta», «Urăsc să merg nu ştiu unde». Acest cuvânt «Ură» doare la simpla lui rostire”, crede Tania.