de Dana Purgaru

Să îţi legi inima de o fiinţă de care va trebui să te desparţi la o vârstă la care un om născut în aceeaşi zi nu ar fi decât un copil este un lucru foarte greu. Un câine trăieşte mai puţin decât noi, însă pentru el o zi este de trei ori mai lungă. De aceea trebuie să îi oferim tot timpul mult mai mult.

Procesul este mult mai rapid
Este dificil să observi şi să accepţi, ca om obişnuit cu durata ciclurilor vieţii semenilor tăi, că fiinţa patrupedă de care te-ai legat enorm şi care are harul de a răspunde afectiv atât de inteligibil dragostei tale, îmbătrâneşte mult mai repede. Având un ciclu de viaţă atât de scurt, fenomenele biologice ale îmbătrânirii se manifestă la câine la o vârstă greu de înţeles pentru noi.

La 2 ani, au de fapt 21 de ani
Cercetătorii au ajuns la concluzia că un câine la 1 an corespunde ca vârstă copilului de 14 ani. Pentru al doilea an de viaţă al câinelui ar mai trebui adăugaţi încă şapte ani la om, iar fiecare din anii următori ar corespunde cu câte cinci ani de viaţă ai omului. După acest sistem de calcul deci, un câine ajuns la vârsta de 12 ani ar corespunde unui om ajuns în pragul bătrâneţii, la 70 de ani.
Ca şi în cazul oamenilor, şi la câini se pot înregistra longevităţi de excepţie, vârste de 16 şi chiar 18 ani nefiind o raritate (ca să nu vorbim despre recorduri de 25-30 de ani!), în special la rasele de talie mică, ce s-au bucurat de un regim de viaţă echilibrat şi de atenţie deosebită din partea stăpânilor lor.

Apar probleme dentare şi diverse sensibilităţi
De obicei, după ce câinele împlineşte 8 ani, încep să se facă simţite semne ale uzurii biologice. Ochii încep să-şi piardă din strălucire, de multe ori din cauza vălului opac pe care începe să îl ţeasă cataracta. În jurul botului şi pe cap încărunţesc primele fire de păr, dantura se toceşte, muşchii feţei încep să se usuce, lăsând să iasă în evidenţă osatura şi îmbătrânindu-i expresia. De asemenea, în urma fătărilor repetate, regiunea mamelelor la căţele atârnă, ţinuta capului, mersul şi întregul comportament sunt marcate de începerea procesului de îmbătrânire.
Să nu omitem nici cariile dureroase, căderea dinţilor, apariţia calculilor biliari sau a unor sensibilităţi la ficat şi altele.

Necesită mult mai multă atenţie
Chiar dacă animalul, în acest caz, are doar 8 ani, vârsta lui echivalează cu a noastră la 51 de ani. Deşi nici la om această vârstă nu e nici pe departe prag de bătrâneţe, începe totuşi să fie destul de depărtată de anii primei tinereţi. În acest moment va trebui ca, încetul cu încetul, să ne adaptăm atât comportamentul nostru vizavi de animal, cât şi grija ce trebuie să i-o purtăm. Aşadar, hrana, plimbările zilnice, îngrijirea vor fi influenţate de noua situaţie.

• Asigurându-i bătrânului câine grija necesară, în acord cu cerinţele vârstei, şi câte un control veterinar periodic pentru a limita pe cât posibil ca peste efectele normale ale îmbătrânirii să se mai adauge şi alte dereglări, putem reuşi să îi uşurăm şi să îi prelungim ultima etapă a vieţii.
• Învăţaţi să „citiţi“ semnele ca să ştiţi cum să vă comportaţi cu animalele în vârstă.