- O rasă de cai pe cale de dispariţie

   Această rasă de cai este una reprezentativă pentru ţara noastră şi provine din zona muntoasă a Carpaţilor, în special din Carpaţii Orientali, regiune denumită „Ţara Huţulului”. De-a lungul secolelor, calul huţul a trăit şi s-a înmulţit în condiţii vitrege, de altitudine, fapt ce i-a conferit, de la o generaţie la alta, rezistenţă, putere şi robusteţe. În 1856 s-a format la Rădăuţi prima herghelie de Huţuli din România. Caii au fost înmulţiţi şi selecţionaţi cu atenţie, pentru a se conserva puritatea rasei şi unele exemplare au fost trimise în străinătate, pentru fi întemeiate herghelii. În 1970 s-a înfiinţat „Huţul Club”, iar la 1982 s-a creat un registru genealogic al rasei. De asemenea, în 1994, s-a înfiinţat Federaţia Internaţională a Huţulului, ce se preocupă în special de conservarea acestei rase.

Robust şi musculos

    Calul din această rasă are corpul robust, este foarte energic şi rezistent. Talia sa este de circa 140 cm, iar greutatea, în jur de 400 kg. Capul este bine definit, proporţional cu trupul, ochii sunt mari şi expresivi, cu arcade pronunţate, iar urechile sunt mici. Coama bogată ascunde un gât scurt şi musculos. Picioarele sunt şi ele scurte, iar copitele, mici şi dure, adaptate traiului în zonele muntoase. Culoarea acestor cai poate fi variată: negru-roşcat, gri, brun-roşcată, galben-deschis sau roşu cu alb şi negru. Dintre particularităţile de culoare, cele mai des întâlnite sunt petele de altă culoare în partea de jos a picioarelor şi dungile.

Numai 500 de iepe în întreaga lume!
    Huţulul este puternic, rezistent la boli, inteligent, docil, răbdător şi vioi. Este foarte longeviv şi este bun la muncă, călărie, tracţiune şi reproducere timp de 20 de ani. Din păcate, în acest moment mai sunt doar aproximativ 500 de iepe huţul în lume şi se încearcă din răsputeri conservarea acestei rase româneşti de excepţie.