de Cătălina Tăgârţă
Bodo e mare iubitor de animale. Şi cum nu poate rămâne indiferent la suferinţa necuvântătoarelor, solistul trupei Proconsul a luat în „custodie” şi patru maidanezi, asta pe lângă cei trei câini pe care îi are deja acasă. Soţia sa, Loredana, îl încurajează în tot ceea ce face şi iubeşte necuvântătoarele la fel de mult, aşa că de aici şi până la plecare în concediu cu Archie după ei n-a fost decât un pas.
- Din câte am înţeles, ai şapte câini. Vrei să mi-i prezinţi, te rog, şi să-mi povesteşti cum a ajuns fiecare la tine?
- Da. Îngrijim şapte câini. Trei sunt oficial ai noştri - adică în interiorul curţii, iar ceilalţi patru sunt în afara curţii, dar sunt toţi vaccinaţi şi au carnete de sănătate. Eu şi soţia mea le-am construit căsuţe lângă casa noastră. Pe cei din curte îi cheamă: Shanti - un Akita Ynu, de 8 ani, Nanouk - tot Akita Ynu, aceeaşi vârstă, şi Archie - din rasa Westie, în vârstă de 2 ani. Ceilalţi se numesc: Portocală - 7 ani, Negrilă, Alba şi Maroa - au 1 an şi 10 luni, din rasa metis.
- Care-i cel mai iubit/răsfăţat?
- Cel mai răsfăţat este Archie, care stă nu doar în curte, ci mai mult prin casă. Este foarte vesel, iubitor şi este înnebunit după soţia mea.
- Îmi spunea soţia ta că pe unul dintre ei îl luaţi cu voi peste tot. A fost chiar şi în concediu. Îmi povesteşti puţin despre peripeţiile trăite acolo, te rog?
- Cum spuneam, este vorba despre Archie. Este cuminte şi nu prea (râde). Nefăcând dresaj cu el, fiind un câine jucăuş şi ştiindu-se iubit... de aici rezultă şi comportamentul lui de câine răsfăţat. În concediu, de câte ori ieşeam cu el pe plajă era musai să-şi facă prezentă apariţia prin „însemnarea teritoriului”. Iar asta o făcea pe genţile de plajă ale doamnelor. Slavă Domnului că niciodată nu ne-a „certat” careva. Soţia mea îşi cerea scuze minute în şir, dar Archie o lua de la capăt a doua zi.
- Acasă ce năzbâtii fac? Ţi-au stricat ceva prin curte/casă?
- Sper să citească acest interviu numai iubitorii de animale, pentru că numai ei vor înţelege de unde avem atâta indulgenţă. Bineînţeles că au stricat. Nu au făcut pagube materiale mari, dar nu îţi pică prea bine nici când vezi uşa umflată din cauza „piciorului ridicat”, iarba smulsă pe alocuri în curte sau flori care se ofilesc înainte de vreme, şi astea sunt doar câteva exemple.
„Trebuie să avem haine pe măsura tăvălelilor, ca distracţia să fie la maximum”
- Care-i jocul sau jucăria lor preferat/ă?
- Nanouk şi Shanti stau în padoc şi se joacă amândoi, Archie ar alerga ore în şir după o minge aruncată, iar ceilalţi se joacă atât cu mine, cât şi cu soţia mea. Dar trebuie să avem haine pe măsura tăvălelilor, ca joaca să fie la maximum.
- Cum te primesc câinii tăi când ajungi acasă?
- Oricât aş fi de îngândurat sau de obosit, atitudinea lor este fantastică. Citisem undeva o glumiţă care spune aşa: „Fă un experiment şi închide-ţi nevasta în portbagaj timp de 30 de minute şi fă apoi acelaşi lucru şi cu câinele, apoi remarcă diferenţa de reacţie atunci când deschizi portbagajul”. Cui nu-i place să fie iubit necondiţionat?
- Cum îţi schimbă viaţa un animal?
- Orice stăpân de animal, înainte să-l cumpere, o face cu un scop. Unii ca să le aline singurătatea, alţii ca să ajute animalul, alţii ca să le fie de folos în gospodărie şi multe alte motivaţii. În orice caz, soţia mea îmi spune des: „Iubitule, îmi doresc să am atitudinea lui Archie - de slujire, de iubire necondiţionată, de credincioşie, de uitat şi de iertat repede”. Dacă ai ochii „inimii” deschişi este imposibil să nu înveţi lucruri foarte bune de la ei.
- Cine e responsabil cu îngrijirea lor: mai mult tu sau mai mult soţia?
- Soţia mea (zâmbeşte). La un moment dat eram gelos, dar s-a rezolvat şi cu priorităţile. Nu e uşor, pentru că sunt cerşetori de dragoste şi e imposibil să le dai doar să mănânce, să le faci curat şi atât. Trebuie să te joci cu ei, să-i perii, să-i controlezi să nu ia ceva de prin iarbă, apoi să te joci iar şi iar...
„Shanti a jucat în două producţii americane”
- Sunt sclifosiţi la mâncare?
- ... (oftează) nu vorbim de unul, ci de şapte. E de ajuns să fie doar unul, dar nu e aşa. Optăm pentru varianta înfometare... şi ia uite cum fac mâncarea miere după maximum o zi. Nu vreau şi nici nu am timp să îi învăţ altfel decât aşa.
- Sunt agresivi?
- Căţeii noştri sunt foarte obişnuiţi cu oamenii. Dacă stau să mă gândesc bine, nimeni niciodată nu a arătat repulsie faţă de ei, nici măcar cei care nu sunt stăpâni de animale, şi cu ei s-au jucat.
- I-ai dresat?
- Doar pe Shanti şi pe Nanouk. În plus, Shanti a jucat în două producţii americane, iar Nanouk într-una.
- Mai ai şi alte animale în afară de câini?
- Da. Mai avem doi papagali: Rasele Ara - Poly, de 8 ani, şi Yako - Coco, de 5 ani. Coco vorbeşte foarte mult şi clar, iar Poly ţipă foarte tare şi clar (râde). Coco îi spune lui Archie: „Archie, fii cuminte, nu e voie!” sau Loredanei: „Bună dimineaţa, Lorico, pupă pe mama, da, iubita mea!”
- Ai suferit vreodată pentru sau alături de un animăluţ?
- Sigur că am suferit. Chiar acum câteva luni, Shanti şi Alba au avut babesioză, dar cu ajutorul lui Dumnezeu şi al medicilor foarte buni de la Clinica Marco Vet s-au însănătoşit. Este o boală provocată de muşcătura căpuşei, iar din câte ştiu foarte puţini câini supravieţuiesc.
- În cazul tău a funcţionat de minune versul „iubiţi şi câinii vagabonzi”. Dacă vei mai avea ocazia, vei mai lua acasă şi alţi maidanezi?
- Grea întrebare. Noi zicem că nu. Dar, până atunci, să trecem la următoarea întrebare (râde).
- Care crezi că ar fi soluţia ideală pentru câinii de pe stradă?
- În primul rând, stoparea înmulţirii, deci castrarea. Iubim mai mult oamenii decât câinii, deci e important ca şi căţeii să aibă locul lor, adică în spaţii amenajate, civilizate, fără a fi maltrataţi ori chinuiţi. Căţeii maidanezi îngrijiţi şi iubiţi pot fi adoptaţi mult mai uşor din centrele de specialitate decât dacă sunt luaţi de pe stradă şi băgaţi direct în casă.
• În adolescenţă, Bodo a mai avut doi Ciobăneşti Germani, Riff şi Carlo. Carlo a murit de bătrâneţe, iar pe Riff l-a pierdut tatăl său.