de Dana Purgaru
Hulită, neînţeleasă, deseori abandonată, pisica neagră a devenit personaj de legendă. Ce-i drept, nu una fericită în această parte a lumii unde oamenii cred în continuare într-o „vorbă” din popor, o superstiţie ce are în centru felina de culoarea nopţii, ca întruchipare a răului, aducătoare de ghinion.
Semn de bun augur
Ritualul celor trei paşi înapoi făcuţi la apariţia în cale a unei pisici negre, a cărui origine se găseşte în asemănarea acestor feline cu vrăjitoarele şi cu magia neagră, este practicat numai în anumite părţi ale lumii. În alte ţări se crede chiar că aceste feline sunt aducătoare de noroc şi în unele zile mai dificile unii oameni chiar şi-ar dori ca drumurile să li se intersecteze cu o pisică neagră. De altfel, Regele Charles I avea o pisică neagră despre care credea că îi purta noroc, astfel că felina era păzită cu străşnicie zi şi noapte. Întâmplător (sau nu?), după ce pisica a murit, regele a fost arestat şi condamnat la moarte.
Acum câteva sute de ani se credea că pisicile negre păzesc pescarii plecaţi în larg, de aceea soţiile lor ţineau pe lângă casă câte un exemplar negru. Bietele animale deveniseră atât de căutate, încât deseori erau furate. De asemenea, în acele vremuri, părul de pisică neagră era folosit de femeile care primeau o cerere în căsătorie şi nu ştiau dacă să accepte sau nu (luau trei fire de blană şi le lăsau să cadă pe pragul casei, iar în funcţie de litera pe care cele trei fire o formau („N” de la nu şi „Y” de la da, în engleză) îşi formulau răspunsul.
Aducătoare de bogăţie şi dragoste
În Egiptul Antic, unde pisicile erau sacre, oamenii aduceau ofrande lui Bastet, zeiţa pisică. Aceasta era reprezentată printr-o femeie cu cap de pisică neagră, care însemna prosperitatea şi adevărul.
Folclorul din Anglia şi Irlanda vorbeşte despre pisica Sith, o creatură din mitologie, care lua forma unei pisici negre cu o pată albă pe piept. Dincolo de alte aspecte ale acestei legende, pisicile negre sunt bine văzute în această parte a lumii.
În Franţa meridională există şi în prezent mitul motanului-strigoi negru pe nume Matagot. Acesta ar avea puterea de a îmbogăţi casa în care e hrănit şi adăpostit. În Bretonia circulă o legendă conform căreia fiecare pisică neagră ascunde în blana ei un singur fir de păr alb. Cel care îl descoperă trebuie să-l smulgă fără ca animalul să-l zgârie, şi acest fir devine un talisman pentru bogăţie şi dragoste.
Şi în Japonia şi India pisicile negre sunt un semn de bun augur.
Simbol al vrăjitoriei
Caldeenii credeau că pisica neagră este prevestitoare de rele şi, pentru a îndepărta ghinionul, strigau „Hilka! Bescha!” („Dispari! Blestemato!”). În vechea Europă, ritul de iniţiere în cultul păgân închinat zeiţei Freia sau cel închinat zeiţei Holda se desfăşura în prezenţa unei pisici negre, iar vrăjitoarea care dorea să se alăture cultului era deghizată în pisică neagră. Pe parcursul iniţierii, vrăjitoarele strigau „Har! Sabbat!” - multe legende din nordul Europei vorbesc despre Sabatul Pisicilor, ce are loc în noaptea de Crăciun. De altfel, în scrierile din secolele al XV-lea şi al XVII-lea se întâlnesc foarte multe referiri la vrăjitorie, practicante ale magiei negre arse pe rug şi pisicile lor negre. Celţii credeau că pisicile negre erau reîncarnarea persoanelor decedate şi că, dacă omorau un astfel de animal, chiar şi accidental, provocau un mare ghinion. De altfel, pisicile negre au devenit un simbol al sărbătorii de Halloween, deoarece se credea că sufletele celor decedaţi se întorc pe pământ sub formă de animal, iar o pisică neagră a părut alegerea cea mai bună, deoarece culoarea ei este deseori asociată cu ocultismul.
De unde vine superstiţia
Orice pisică nervoasă, care sâsâie, îşi lasă urechile pe spate, îşi arată colţii şi „scuipă” are o înfăţişare fioroasă, însă exemplarele de culoare neagră cu un astfel de comportament au fost comparate, încă din cele mai vechi timpuri, cu diavolul. De aici până la apariţia unei superstiţii nu a fost decât un pas. În Antichitate, pisica neagră a reprezentat obiectul de cult al religiilor păgâne şi, probabil, de aici a apărut şi aversiunea Bisericii Creştine faţă de felina neagră.
• Tiddles, un motan negru, a trăit toată viaţa pe mare, la bordul navelor britanice HMS Argus şi HMS Victorious, cu care a străbătut circa 48.000 de kilometri şi era considerat un membru destoinic al echipajului.
Există 22 de rase de pisici recunoscute oficial care pot avea culoarea neagră. Acestea sunt: American Bobtail, American Curl, American Shorthair, American Wirehair, Bombay, British Shorthair, Cornish Rex, Devon Rex, Exotic, Japanese Bobtail, LaPerm, Maine Coon, Manx, Norwegian Forest Cat, Oriental, Persian, RagaMuffin, Scottish Fold, Selkirk Rex, Siberian, Sphynx, Turkish Angora. Dintre acestea, pisica Bombay este considerată... leopardul indian negru perfect, de unde îi vine şi numele. Aceasta a fost obţinută în jurul anului 1950 şi are un temperament sociabil şi extrem de afectuos.
• În 1233, Papa Grigore al IX-lea a proclamat pisicile negre ca fiind un semn al diavolului şi a exterminat o mare parte dintre ele, apoi a interzis creşterea lor, lucru ce a dus la înmulţirea peste măsură a şobolanilor, fapt despre care se crede că a contribuit la declanşarea Marii Epidemii de Ciumă.