de Cătălina Tăgâră
Terapia cu animale a început să fie cunoscută şi folosită încă din anii ’50, cu predilecţie în tratamentul tulburărilor psihice. Foarte răspândită în Europa de Vest, în ultima vreme e din ce în ce mai folosită şi în România. Cunoscută şi sub numele de zooterapie, aceasta nu constă neapărat în deţinerea unui animăluţ, deşi numeroase studii au demonstrat beneficiile pe care le poate aduce acesta pentru sănătatea stăpânului (reduce stresul, o mai bună recuperare postoperatorie, diminuarea presiunii arteriale), ci într-un program de intervenţii sau de îngrijiri, pe care un terapeut le acordă pacientului său în prezenţa sau cu ajutorul unui animal, scopul fiind menţinerea sau ameliorarea stării de sănătate la persoanele care suferă de diverse tulburări (fizice, psihologice sau sociale).
„Se utilizează frecvent câinele”
Zooterapia contribuie la creşterea stimei de sine şi la satisfacerea unei părţi a necesităţilor psihologice şi emoţionale. Animalele de companie au demonstrat că pot deveni terapeuţi desăvârşiţi nu doar în cazul bătrânilor sau al persoanelor imobilizate, ci şi al copiilor care suferă de diverse afecţiuni, printre care şi autismul. În terapia acestora din urmă, spre exemplu, se încearcă abordarea tuturor ariilor de dezvoltare - motor, socio-afectiv, cognitiv, comunicare şi limbaj, autoservire -, iar rezultatele nu se lasă aşteptate. „În zooterapie se utilizează frecvent câinele, datorită naturii sale docile, a uşurinţei cu care poate fi transportat sau dresat şi fiindcă oamenii, în general, dau dovadă de simpatie faţă de acest animal. Totuşi, se poate utiliza la fel de bine o pisică sau animale mai mari, precum calul”, ne-a spus Nicoleta Burlacu (foto), psiholog clinician şi reprezentanta Asociaţiei Împreună Pas cu Pas.
Patrupedul şi micul autist primesc la sfârşit o recompensă
Întrucât Asociaţia Pas cu Pas se ocupă în special de copiii cu autism, psihologul a ales să ne explice cum pot fi de ajutor patrupedele în terapia acestora. „Educarea copilului cu autism, cel puţin în viziunea comportamentală, se bazează pe aceleaşi principii ca şi dresajul câinilor. Se foloseşte recompensa pentru a întări comportamentul, se folosesc principiile condiţionării simple şi ale condiţionării operante. Interacţiunea cu câinele creşte disponibilitatea copilului pentru comunicarea funcţională. Rezultate aşteptate în urma terapiei cu animale, în cazul copiilor cu autism, constau în faptul ca aceştia să salute cu «bună» sau «salut»; să întoarcă şi ei capul atunci când sunt strigaţi pe nume sau să răspundă cu «da»; să-şi aştepte rândul; să îndeplinească unele comenzi de bază precum «stai jos», «vino la lecţii», «du-te la joacă»; să răspundă la gesturi cu gesturi; să facă legătura între activitatea finalizată şi recompensă”, a spus Nicoleta Burlacu. Iată exemplul concret pe care l-a dat specialista, legat de metoda folosită pentru comunicarea nonverbală. „Câinele este strigat pe nume şi trebuie să se întoarcă spre terapeut şi să vină la el. Copilul va răspunde la fel. La un moment dat va striga el însuşi câinele, iar acesta va veni către el. În ceea ce priveşte comunicarea verbală, se păstrează acelaşi obiectiv, cu diferenţa că, atunci când este strigat, câinele trebuie să răspundă «ham-ham», iar copilul «da», ambii primind o recompensă după ce realizează bine exerciţiul”, a mai spus psihologul clinician. În cazul copiilor cu probleme, câinele folosit la terapie trebuie să întrunească următoarele condiţii: să fie calm, să nu aibă mişcări bruşte, să nu fie stresat de sunetele puternice, să nu reacţioneze atunci când e bruscat şi să accepte mângâieri mai agresive.
Hipoterapie alternativă în recuperarea dificultăţilor fizice şi psihice
În funcţie de particularităţile sale intrinseci şi de percepţia colectivă a unei populaţii, fiecare animal poate genera stări şi trăiri diferite. Pisicile îmbie la siestă şi dulce leneveală, câinii la joacă şi afecţiune, păsările la voioşie, peştii la relaxare şi visare, iar caii ocupă un loc special în conştiinţa şi în sufletul oamenilor. „Hipoterapia, realizată cu ajutorul cailor, se adresează unei palete largi de dificultăţi, cum ar fi paralizia cerebrală, sindromul Down, scleroza multiplă, afecţiuni ale spatelui, autism, sindrom Asperger, tulburări de comportament, tulburări senzoriale, tulburări emoţionale, dificultăţi de învăţare, anxietate, depresie, distrofie musculară, deficit de atenţie sau probleme vizuale”, potrivit psihologului clinician Ana Irina Ionescu. Hipoterapia poate atinge dificultăţi din toate ariile, de la latura emoţional-relaţională, comportamentală şi până la cea motrică şi o diversitate de tulburări. Acest lucru indică faptul că este o alternativă terapeutică foarte complexă, de real ajutor în recuperarea unei varietăţi mari de dizabilităţi. „A învăţa să călăreşti presupune echilibru şi coordonare corporală. Multe dizabilităţi fizice ale copiilor implică lipsa tonusului muscular, ce conduce la deficienţe la nivelul coordonării coporale. Echitaţia îmbunătăţeşte coordonarea oculo-motorie şi, în general, prin hipoterapie se ating aceleaşi obiective terapeutice ca printr-o intervenţie standard, dar cu avantajul de a o face într-un mediu mult mai plăcut. Iar în ceea ce priveşte copiii nonverbali, ei sunt încurajaţi să utilizeze cuvintele pentru a-i spune calului ce să facă. O dată ce micuţul învaţă ce să facă, inclusiv numele calului, el capătă încredere în sine, aspect ce conduce la îmbunătăţirea abilităţilor verbale şi a receptivităţii faţă de folosirea limbajului verbal”, mai subliniază specialista.
Începând din luna februarie a acestui an, în România a fost derulat Primul proiect naţional de terapie a deţinuţilor asistată de animale. Sub numele „Un câine educat, un prieten minunat”, Administraţia Naţională a Penitenciarelor, Asociaţia Angel Dog (Satu Mare), Dogtown (Bucureşti) şi Ringstar Club Dresaj (Bucureşti) vor sprijini echilibrarea şi dezvoltarea personală a persoanelor private de libertate cu ajutorul terapiei asistate de animale. De două ori pe săptămână, timp de trei ore, deţinuţii selectaţi vor învăţa să lucreze în mod profesionist cu câini, astfel încât la finalul celor două luni de antrenament să poată participa la susţinerea examenului de atestare în meseria de asistent dresor. În prima etapă a programului, şase persoane private de libertate din Bucureşti şi Satu Mare vor învăţa să dezvolte comportamente pozitive lucrând cu animale, iar după încheierea cu succes a acestei prime etape-pilot se ia în considerare extinderea programului şi derularea lui în mod constant la nivel naţional. Aplicată pe scară largă în Occident, acest tip de terapie neconvenţională şi-a dovedit eficienţa în cazul persoanelor cu probleme de comunicare, inclusiv în corectarea comportamentului delincvenţilor.
• Animalele de companie, considerate de stăpânii lor adevăraţi membri ai familiei şi prieteni de nădejde, pot deveni terapeuţi desăvârşiţi, ajutând oamenii să uite de singurătate şi chiar să depăşească momente dificile ale vieţii din punct de vedere emoţional, psihologic şi social.