de Cătălina Tăgârţă

Interpreta de muzică populară Steliana Sima are nu unul, ci doi copii. Lordy, în vârstă de 13 ani, este un căţeluş extrem de jucăuş şi inteligent, care i-a cucerit nu doar pe şefa Ansamblului Ciocârlia, cât şi pe soţul său. Singura problemă o reprezintă fiul interpretei, Cătălin (22 de ani), care este gelos pe cel mai mic membru al familiei.

„Îşi făcea culcuş pe păr şi dormea la capul meu”
- Aveţi un căţeluş superb, care apare în posterele şi videoclipurile dumneavoastră. Care e povestea lui?
- Lordy? Mânca-l-ar mama de moţ! (zâmbeşte) Aşa este, el a fost cu mine pe la televiziuni, apare şi pe coperta unui CD, pe postere, pe fotografii, e vedetă, ce să mai?! Îl am de puiuţ. Eu aveam o căţeluşă Pechinez, care mi-a murit la 5 ani, am suferit enorm şi nu puteam să-mi revin după acea pierdere, în sufletul meu e prezentă şi acum şi nu pot să nu mă întristez...

- Cum a ajuns la dumneavoastră?
- Cum spuneam, eu eram tare deprimată, iar soţul meu s-a consultat cu cineva şi a ajuns la concluzia că până la urmă „cui pe cui se scoate”. Măi... şi când mă pomenesc într-o zi că vine acasă cu o mogâldeaţă albă şi îi dă drumul prin casă, să alerge de colo-colo. Când l-am văzut aşa mic, i-am zis: „Măi, puiule, tu eşti atât de mic şi de frumos, ai dreptul la viaţă, dar eu nu te pot iubi cum l-am iubit pe ăla”. De unde?! Mi-a intrat ăsta în suflet de mor. Fii atent cum dormeam: eu mă aşezam în pat, el venea la capul meu şi îmi lua părul, şuviţă cu şuviţă, îl trăgea pe spate, pe pernă, îşi făcea culcuş din el şi acolo dormea, în capul meu. Mai spre dimineaţă venea cu botul ăla alb, trepăduş, şi-l punea pe obrazul meu... Ei, păi mai întoarce-te noaptea, Steliana! Ce folos? Ani la rând am dormit aşa.

- Câţi ani are Lord?
- Are 13 ani, şi până acum un an sau doi a dormit cum îţi povesteam. Acum e moşulică, îl dor picioarele uneori, aşa că îl urc eu în pat şi stă pe la picioare, pe unde apucă. În plus, îi pune mama (n.r. - Steliana) picături în ochişori - că are băiatul probleme, îl duce mama la doctor...

„Ascundeam încălţămintea pe unde puteam”
- Ce trăsnăi vă amintiţi să fi făcut?
- Sigur că a făcut şi el... (zâmbeşte) În primul rând mânca tot ce prindea: fire, cabluri - nu ştiam unde să le mai punem ca să nu ajungă la ele, de încălţăminte nu mai vorbesc, fiindcă o ascundeam pe unde puteam. În schimb, cea mai mare problemă e că ridică piciorul pe uşa de la dormitor a lui frate-său. Când mă aude Cătălin, băiatul meu, că îi zic aşa, e dezastru: „Javra asta e frate-miu? De unde?!” Dar apoi îi părea rău de el. Între Lordy şi Cătălin există o ranchiună, o duşmănie... E nenorocire când se întâlnesc ei doi. Lordy latră, e gelos când vorbesc eu cu Cătălin, băiatul îmi zice că iubesc mai mult câinele decât pe el, şi tot aşa. Dar când se răsteşte la el, Lordy ştie că îl ceartă, aşa că se duce repede şi ridică piciorul pe uşa de la dormitorul lui... Sau când Cătălin nu e acasă, Lordy se duce în camera lui, împinge cu botul tot din pat: pernă, pilotă, exact ca o cârtiţă, iar dacă ajunge Cătălin acasă înaintea mea: surpriză... Dacă ajung eu sau soţul îl dojenim: „Ce i-ai făcut măi mamă, măi, iar se supără ăsta!”, aranjăm repede totul la loc şi gata. Dar şi aşa, de multe ori când vede băiatul totul foarte aranjat îşi dă seama că ceva e în neregulă. Parcă îl aud: „Nu cumva fuse iar javra prin camera mea?!” Dar apoi îl scoate la plimbare, că n-are încotro.

- Înţeleg că fiul este responsabil cu plimbările?
- Toţi suntem când avem timp. Evident că l-am responsabilizat şi pe Cătălin, pentru că îl ajută să se dezvolte ca om. Dar de ceva vreme nu mai e nevoie să mergem de fiecare dată afară cu Lordy, pentru că iese singur.

- Nu vă e frică să îl lăsaţi?
- Nu. Doar e băiat mare. Eu stau la etajul 1 şi n-am decât câteva trepte de urcat, aşa că-i deschid uşa la apartament, portarul blocului îl lasă afară, se duce în grădiniţă, îşi face nevoile, se plimbă puţin şi vine înapoi. Dar nu se duce departe, are teritoriile lui: la grădiniţe din apropiere, la bancă... Noi râdeam, îi deschidem uşa şi-i ziceam: „Du-te, mamă, să-ţi verifici conturile la bancă!” Toată lumea din cartier îl ştie: „Lordy, el al doamnei Steliana”. Când se plictiseşte afară, portarul îl lasă înăuntru, şi hopa sus!

„Îndrăgostit” de o căţeluşă, a lipsit de acasă câteva ore
- L-aţi pierdut totuşi vreodată?
- Din nefericire, da. S-a îndrăgostit de o căţeluşă şi a lipsit pentru câteva ore. Eram disperaţi: „Doamne, la cine-o fi, de unde să-l luăm?” Şi el fusese cu o căţeluşă, abia spre miezul nopţii i-am dat de urmă...

- Care sunt jocurile lui preferate?
- După ce mănâncă are tabieturile lui: o ia uşor, ondulat, se duce în dormitor, se aşază pe spate, se dă de pe o parte pe alta, se bagă pe sub pernă, iese pe partea cealaltă, apoi pe sub pilotă, apoi îi dă mama două pălmuţe, să râgâie copilul, şi gata... Apoi îi place să mănânce morcovi, parcă e un iepuraş (râde). Legat de jocuri, când îl rugăm ne aduce, pe rând, toate jucăriile lui. Ştie broscuţa, porcuşorul, pe Tweety, joacă fotbal cu taică-su. Dacă îl vezi, stă cu botul pe labele din faţă şi cu fundul ridicat, iar când nu prinde mingea îl dojenesc: „Ce faci, mă, mamă, iei gol?!” Seara fac jogging, aleargă, Lordy e sufleţelul nostru.

„Am vrut să devin medic veterinar”
- Care e locul lui preferat din casă?
- După ce se satură îşi face depozite. Dacă are o bucăţică de caşcaval o ascunde sub pernă, să ştie el că e acolo, la fel cu batonul pentru dinţişori... Bărbată-miu, de Mărţişor, îmi zice: „Ia du-te repede până în cameră, să vezi ce ţi-a făcut Lordy!” Mă gândeam că cine ştie ce mi-a ascuns pe sub pernă... dar era o glumă: soţul meu îmi pregătise un imens buchet de flori.

- E adevărat că, dacă nu aţi fi apucat pe drumul cântecului, aţi fi dorit să deveniţi medic veterinar?
- Aşa este. Am vrut să devin medic veterinar, dar n-am avut sânge rece să fac asta, fiindcă nu pot îngriji o rană mai adâncă. Şi-acum mă implic în salvarea animalelor, dar fac asta ducându-le la medic. Nu pot face altceva.

„Mă pup în bot cu ei de mică“

- Aţi mai avut şi alte animale?
- Ehei... am foarte multe animale la ţară, la părinţi. Mama mea are o gospodărie mare şi bogată, cu vacă, porci, şi-atunci, pe lângă atâtea cârduri de raţe, de curci, de curcani, nu putem avea şi un cârd de vreo 18 pisici sau unul de vreo zece câini, care să apere gospodăria?

- Aveţi vreo istorioară legată de animalele din ograda părinţilor?
- Ce istorioară, că eu mă pup în bot cu ei de mică. Mama îmi zicea că o să mă îmbolnăvesc, dar eu am imunitatea puternică, nu m-am îmbolnăvit niciodată.

„Când l-am văzut aşa mic, i-am zis: «Măi, puiule, tu eşti atât de mic şi de frumos, ai dreptul la viaţă, dar eu nu te pot iubi cum l-am iubit pe ăla». De unde?! Mi-a intrat ăsta în suflet de mor“