de Dana Purgaru
Multe persoane îşi iau animale de companie pe care le „uită” apoi închise în casă sau în lanţ, în curte. Singure, abandonate ore în şir, cu spaţiu limitat, aceste vieţuitoare ajung să dezvolte probleme psihice foarte greu de tratat, ce pot cauza diverse afecţiuni. Una dintre acestea este dermatita acrală de lins, despre care vă oferă mai multe informaţii doctor Daniel Lescai, şef de clinică la Spitalul Veterinar „Salvavet-Ilioara”.
Automutilare şi boală
Dermatita acrală de lins a câinelui este o afecţiune dermatologică, o inflamaţie locală autoprovocată prin linsul excesiv, având în primul rând cauze psihice. „Este o acţiune de automutilare, având drept punct de plecare plictiseala, frustrarea, singurătatea, anxietatea, stresul, claustraţia, părăsirea sau lipsa companionului. Este o acţiune stereotipă, insistentă, de lingere excesivă a zonei distale a labelor. La început se observă o roşeaţă - eritem -, urmată de depilare şi producerea unei răni cronice, infectate, cu aspect granulomatos ulcerativ”, ne-a spus medicul veterinar. „Firele de păr pot suferi o creştere aberantă, spre interiorul pielii, şi se poate ajunge la tumori benigne ale rădăcinii. Infecţia locală devine persistentă şi rezistentă la antibiotice”.
Cauzele trebuie îndepărtate
În timpul linsului se eliberează endorfine ce produc o senzaţie de plăcere, de eliberare de stres, şi astfel animalul frustrat de plictiseală şi/sau singurătate devine dependent de lins. Din păcate, în acest stadiu, cauza nu va dispărea decât foarte greu. Animalul va continua să se lingă compulsiv în cazul în care condiţiile sale de viaţă vor fi aceleaşi. „Comportamentul compulsiv are toate şansele să reapară în cel mai scurt timp. Există totuşi, chiar dacă funcţionează limitat, soluţia folosirii medicaţiei antipsihotice, antianxioase sau chiar anticonvulsivante, însă nu toţi câinii o acceptă şi răspund pozitiv în cazul acesteia”, ne-a mai spus medicul veterinar.
Aşadar, dermatita acrală de lins a câinelui nu este doar o boală de piele, ci o urmare a unei suferinţe psihice, iar stăpânii câinelui trebuie mai degrabă să prevină apariţia acesteia prin eliminarea factorilor cauzatori.
