de Dana Purgaru
Aveţi o pisică şi aţi observat că aceasta se scarpină în mod excesiv şi uneori îi apar zone iritative pe piele sau la nivelul buzelor? Poate fi vorba despre o alergie, o infecţie, purici, o ciupercă, dar şi despre un sindrom eozinofilic. Doctor Daniel Lescai, şef de clinică la Spitalul Veterinar „Salvavet-Ilioara”, vă oferă mai multe informaţii despre acesta.
Se poate ajunge la răni
Sindromul eozinofilic la pisici este o afecţiune caracterizată de o reacţie aberantă a activităţii celulelor imunitare numite eozinofile. Acestea din urmă sunt celule albe ale sângelui implicate în apărarea organismului faţă de diverşi paraziţi. Practic, în cazul acestei afecţiuni, eozinofilele răspund excesiv la contactul cu diverşi alergeni sau ca urmare a unei predispoziţii. „Sindromul eozinofilic poate lua forma unui granulom plasat în apropierea liniei cutomucoase, la nivelul buzelor în special. Buza afectată se va umfla, va fi dureroasă şi chiar se poate transforma local într-un ulcer”, ne-a spus medicul veterinar. „O altă variantă ar fi placa eozinofilică, o leziune extinsă, caracterizată de o placardă - o rană cu tendinţă de crustizare sau chiar sângerândă - în apropierea gâtului, de multe ori însă poate fi întâlnită în numeroase zone”, a completat specialistul.
Identificarea se face prin analize de sânge
Pisica afectată de acest sindrom se scarpină - în special în apropierea capului, pe coapse, burtă şi sub bărbie - e mai agitată sau, din contră, mai apatică şi are răni. Prin combinarea examenului clinic cu examinări suplimentare indispensabile, precum hemoleucograma şi analiza citohistologică, se poate depista acest sindrom. „Sindromul eozinofilic felin se tratează după îndrumarea medicului veterinar specialist, în primul rând prin limitarea accesului către factorii posibili declanşatori şi prin medicaţie antinflamatorie specifică, de obicei steroizi antiinflamatori de tipul prednisonului şi dexametazonei”, ne-a mai spus medicul veterinar.
• Această afecţiune are o rată destul de mare de recidivă, însă cu ajutorul medicului veterinar specialist, prin analize şi tratament corespunzător, poate fi ţinută sub control.
