de Laura Zmaranda
O forţă impresionantă, emanată de fiecare muşchi contractat sub imboldul călăreţului, se desfăşoară cu o eleganţă şi o maiestuozitate păstrate imaculat de-a lungul vremurilor. Această forţă în stare pură îmbină în mod maestral voinţa de fier, docilitatea, freamătul neastâmpărului, dar şi supunerea. Toate aceste calităţi au făcut ca unul dintre cele mai nobile animale, calul, să rămână şi în aceste timpuri supertehnologizat printre cei mai fideli companioni necuvântători ai omului. Există un proverb care spune că nu există legătură mai strânsă decât cea dintre un cal şi călăreţul său. Pentru a afla mai multe despre această relaţie profundă dintre cal şi om, l-am invitat la dialog pe inginerul Ion Marin, administratorul Clubului Equestria, aflat lângă Bucureşti, în localitatea Tâncăbeşti.
Un adevărat tezaur ecvestru
Deşi ideea înfiinţării Clubului Equestria exista încă din 2007, inaugurarea oficială a avut loc trei ani mai târziu, într-o perioadă marcată de perturbări economice, care au făcut, aşa cum afirmă administratorul clubului, ca începutul să fie mult mai dificil decât se anticipase. Cu toate acestea, speranţele fondatorilor au fost împlinite, iar astăzi se poate vorbi despre succesul înfiinţării şi menţinerii pe piaţă a unei afaceri cu puţine şanse de reuşită, datorită faptului că promova un sport atât de puţin apreciat în ţara noastră, echitaţia. Clubul se întinde pe o suprafaţă de aproape 2,5 ha. Acesta cuprinde două grajduri cu 50 de boxe, fiecare cu padoc individual, un teren exterior de concursuri, cel mai mare şi mai complex manej acoperit din ţară, depozite de furaje, spaţii accesorii - duşuri pentru cai, solarii, zone pentru harnaşament şi un magazin cu produse de echitaţie. Tot aici găsiţi un hotel şi o pensiune, dar şi un cafe-bar, care funcţionează şi ca restaurant la concursurile ecvestre sau la evenimentele corporate pe care clubul le găzduieşte. Astăzi, clubul deţine 25 de cai proprii, începând de la cei mai tineri - mânji de trei ani care abia şi-au început antrenamentele, până la „veteranul” clubului, care are 18 ani. Acest „tezaur ecvestru”, ce are în componenţa sa rase aduse din Germania, Italia, Olanda, dar şi din România, are nu doar o valoare genetică impresionantă, ci şi una pecuniară, pe măsura raselor pure care se află aici. Economic vorbind, valoarea unui cal porneşte de la 5.000 de euro şi poate ajunge, în cazul cailor de performanţă, până la 80.000 de euro.
Încrederea se clădeşte în timp
Răbdarea, încrederea şi siguranţa sunt câteva dintre sentimentele care trebuie să stea la baza relaţiei dintre călăreţ şi calul său şi doar reciprocitatea acestora poate garanta că cei doi vor deveni un tot unitar. Însă, această relaţie se clădeşte asemeni unui castel de nisip care se înalţă susţinut de fiecare particulă aproape imperceptibilă de rocă. La fel şi relaţia dintre călăreţ şi cal se „înalţă” cu fiecare oră petrecută împreună, cu fiecare atingere blândă, dar fermă, astfel încât comportamentul omului să-i inspire animalului încredere, dar şi siguranţă. Însă, după cum ne-a mărturisit şi domnul Marin, pentru asta este nevoie de timp, de cunoştinţe nu numai de echitaţie, dar şi de „comportament ecvestru”, de răbdare şi empatie. Cel mai important de ştiut este că deasupra tuturor acestor sentimente trebuie să primeze iubirea faţă de aceste animale nobile, pentru că simt când sunt cu adevărat iubite şi îngrijite. Răsplata va veni nu doar prin ataşamentul calului, ci şi prin faptul că acesta va deveni un partener de încredere care va realiza cu plăcere ceea ce i se cere, nu de teama unei pedepse sau sub presiunea unei ameninţări. Ca în orice altă relaţie este nevoie de perseverenţă, însă, în lipsa dragostei faţă de animale şi a unui dram de pasiune, este posibil ca această relaţie să nu se înfiripe niciodată. Din acest motiv nu există un număr „stas” de şedinţe de echitaţie în care se poate realiza acest parteneriat unic. Unii oameni pot stabili foarte uşor acest gen de relaţie cu un animal, alţii mult mai greu sau niciodată.
Primele lecţii de călărie
Caii sunt animale temperamentale, a căror voinţă de fier nu poate fi modelată după placul călăreţului decât cu multă stăpânire de sine. Pentru un începător, alegerea calului poate fi mai complicată decât pare la început, aşa că este de preferat ca instructorul să decidă. Pentru primele lecţii, singurele criterii sunt înălţimea şi greutatea călăreţului, apoi gradul de curaj şi relaxare sau, dimpotrivă, de frică şi încordare. În faze mai avansate, calul poate fi ales şi după temperament. În ceea ce priveşte primele lecţii de echitaţie, acestea se axează pe dezvoltarea echilibrului călare şi pe învăţarea mersurilor de bază ale calului - pas, trap şi galop. Este bine ca viitorul călăreţ să participe la şedinţe regulate de antrenament, grupate într-un timp relativ scurt, pentru ca lecţiile şi cunoştinţele să se acumuleze mai solid, mai ales până se stăpânesc bine echilibrul în şa şi conducerea calului (ca direcţie, viteză etc.). Pentru o echitaţie doar de agrement, cei care au calul propriu pot renunţa la instructor după ce stăpânesc foarte bine poziţia şi echilibrul călare, trapul şi galopul, eventual şi nişte exerciţii mai uşoare „la sol”. În cazul celor care iau lecţii de echitaţie în cadrul unui club, datorită regulilor interne, prezenţa instructorului este permanent obligatorie. În cazul practicării echitaţiei la nivel de sport de performanţă, nici campionii olimpici nu renunţă la antrenor. Recunoscută ca o activitate rezervată mai ales oamenilor cu un anumit statut social şi economic, echitaţia presupune un efort financiar însemnat, dar care este compensat pe deplin atunci când este vorba despre pasiune. Costurile repetitive sunt cele legate de achitarea lecţiilor de călărie, care variază de la 40 la 100 de lei. Echipamentul, deşi pare costisitor, îl cumpăraţi doar o dată la câţiva ani, deci e o investiţie iniţială, dar pe termen lung. Dacă aveţi calul propriu, pensiunea şi întreţinerea lui pot ajunge la 400 de euro pe lună, la care se adaugă echipamentul pentru el şi harnaşamentul propriu, care poate ajunge şi la 2.000 de euro, dar şi aceasta este o investiţie pentru mai mulţi ani.
• Primele lecţii de echitaţie se axează pe dezvoltarea echilibrului călare şi pe învăţarea mersurilor de bază ale calului - pas, trap şi galop.
Clubul Equestria se ocupă şi de găzduirea şi organizarea de concursuri ecvestre, în special concursuri de sărituri peste obstacole. Anul 2011 a debutat cu concursuri mai mici, numite „concursuri de casă”, urmând concursuri naţionale din ce în ce mai mari şi mai importante („Cupa Equestria” - deja două ediţii; Memorialul „În amintirea unui mare Campion‚ Marele Premiu al Bucureştiului - tot două ediţii realizate). Însă cel mai important este concursul cu participare internaţională şi evenimentul ecvestru de mare amploare din septembrie 2012, Salonul Calului - prima ediţie. Pentru anul acesta, reprezentanţii clubului continuă cu ediţia a III-a a Cupei Equestria, precum şi cu ediţia 2013 a Marelui Premiu al Bucureştiului. La acestea se adaugă concursul internaţional de mare anvergură şi importanţă „Cupa Naţiunilor” - Liga Europei de Est - şi ediţia a II-a a Salonului Calului, care este o manifestare mai complexă: concurs internaţional, show-uri ecvestre, business ecvestru, prezentări şi vânzări de cai.