de Dana Purgaru

- În SUA, orice câine găsit pe stradă şi care nu e revendicat timp de cinci zile este eutanasiat pe loc

La 2 septembrie, un copil de doar 4 ani a murit în apropierea Parcului Tei din Bucureşti, după ce a fost lăsat nesupravegheat de familie şi a fost sfâşiat de câini comunitari, pe un teren privat neîngrădit. Fratele său, în vârstă de 6 ani, a fost şi el atacat, dar a reuşit să scape. Acest caz îngrozitor, o adevărată dramă maidaneză în care pisica - sau, mai bine zis, câinele - se aruncă de la unul la altul, este doar una dintre multele situaţii nefericite create de animalele nimănui, care au ajuns pe străzi fără voia lor.

Suferinţă reciprocă
Cazul micuţului Ionuţ Anghel a împărţit nu numai Bucureştiul, ci întreaga ţară în mai multe tabere delimitate de emoţie, responsabilitate, vină, interese şi aşteptări. Astfel, cetăţenii dau vina pe animale, dar şi pe autorităţi, care la rândul lor vorbesc despre lipsa legislaţiei şi arată cu degetul spre asociaţiile de protecţie a animalelor, iar acestea din urmă spun că este greşeala locuitorilor care abandonează puii şi a aleşilor care n-au reuşit să castreze toţi câinii fără stăpân. E un cerc vicios, în care oamenii şi animalele au de suferit deopotrivă.

65.000 de maidanezi în Bucureşti
Ecourile răsună din nou negativ pe plan internaţional cu privire la România, iar situaţia pare fără ieşire. Deşi au trecut aproape 24 de ani de la Revoluţie, până acum s-au realizat numai eforturi izolate de a se scăpa de maidanezi. Astfel, nici omorârea lor în masă, nici campaniile de castrare, nici adăpostirea lor în spaţii speciale nu au dat roade în lipsa unui program bine pus la punct şi susţinut pe o perioadă lungă. Exemplu stă faptul că anul trecut doar unul din zece câini a fost sterilizat şi crotaliat, în condiţiile în care în Bucureşti sunt circa 65.000 de câini maidanezi, potrivit datelor Autorităţii pentru Supravegherea şi Protecţia Animalelor din cadrul Primăriei Capitalei. Ca urmare, mii de persoane muşcate se prezintă anual la Centrul Naţional Antirabic al Institutului Naţional de Boli Infecţioase „Matei Balş”, iar, pe de altă parte, mii de câini se chinuie să supravieţuiască pe străzi.

Abandonul, drastic pedepsit în alte ţări
Dar suntem oare singurii care avem câini maidanezi? Ei bine, şi alte ţări s-au confruntat sau se confruntă şi acum cu această specie înmulţită de om, pentru om, dar care în unele cazuri a scăpat de sub control.
În SUA, orice câine găsit pe stradă şi care nu este revendicat timp de cinci zile este eutanasiat. Însă există puţini câini fără stăpân, iar relele tratamente aplicate animalelor sunt drastic pedepsite.
În Marea Britanie, câinii maidanezi găsiţi sunt ţinuţi în adăposturi, iar dacă în şapte zile nu sunt revendicaţi, în cea mai mare parte sunt daţi spre adopţie. Ceilalţi sunt eutanasiaţi. Proprietarii care abandonează câini sunt amendaţi!
În Germania, persoanele care abandonează animalele pe străzi sunt puse să achite amenzi usturătoare, există multe adăposturi pentru animale, iar câinii fără stăpân sunt sterilizaţi.
În Irlanda, câinii maidanezi sunt adăpostiţi şi eutanasiaţi în cazul în care proprietarii nu îi revendică în termen de cinci zile. În plus, în cazul în care un stăpân nu îşi supraveghează câinele corespunzător, primeşte amendă.
În Franţa, câinii găsiţi pe străzi sunt adăpostiţi opt zile, iar dacă nimeni nu îi revendică sunt eutanasiaţi.

Unele state au renunţat la eutanasie
În Spania, animalelor găsite li se caută proprietarii prin intermediul microcipurilor de identificare. Dacă maidanezii nu au microcip, sunt ţinuţi două săptămâni în adăposturile primăriei, apoi sunt eutanasiaţi. În adăposturile particulare sunt ţinuţi pe timp nelimitat.
În Italia, toţi proprietarii de câini sunt obligaţi să îşi înregistreze animalele, iar abandonarea lor se pedepseşte cu închisoarea. Eutanasia este interzisă, iar maidanezii prinşi sunt ţinuţi în adăposturi 60 de zile, apoi sunt daţi spre adopţie.
În Moldova, câinii fără stăpân sunt eutanasiaţi începând din 2010, după ce şase copii au fost muşcaţi.
Polonia se confruntă şi ea cu problema numărului mare de câini maidanezi, dar aceştia nu sunt eutanasiaţi.
În Bulgaria, organizaţiile pentru protecţia animalelor sunt obligate să adăpostească maidanezii, să îi castreze şi să îi dea spre adopţie. Sunt eutanasiate doar animalele bolnave.
În Grecia, eutanasia se aplică numai în cazul animalelor bolnave sau agresive, iar populaţia castrează şi hrăneşte câinii fără stăpâni.
India a renunţat şi ea la eutanasie începând din 1994, deoarece procedura nu a dat roadele scontate.
Elveţia are un departament de profil care decide dacă animalele găsite sunt castrate şi date spre adopţie sau dacă sunt omorâte.
Ucraina a încetat practica eutanasiei, iar maidanezii sunt prinşi şi ţinuţi în adăposturi.

Japonezul omorât

Deşi numărul persoanelor muşcate de câinii vagabonzi este, din păcate, îngrijorător, în ultimii ani câteva cazuri au făcut valuri în rândul românilor. Unul dintre cele mai răsunătoare a fost cel din 29 ianuarie 2006, când un cetăţean japonez în vârstă de 68 de ani a fost muşcat mortal de un maidanez în Piaţa Victoriei din Capitală, în apropierea sediului Guvernului. După încheierea procesului, ONG-urile i-au găsit câinelui Bonquitor o familie adoptivă în Germania. La 25 ianuarie 2011, o femeie în vârstă de 49 de ani a fost găsită, în sectorul 5 al Capitalei, cu traumatisme severe provocate de muşcături şi a decedat două zile mai târziu.
Şi în ţară au fost cazuri de persoane care au decedat din cauza muşcăturilor, cum ar fi cel al fetiţei de 6 ani, care la 14 aprilie 2008 a murit muşcată de câinii comunitari de pe un teren din Constanţa sau al femeii de 62 de ani, din Albota, judeţul Argeş, care la 23 martie 2011 a fost sfâşiată de o haită de câini din localitate. Şi la 30 ianuarie 2012, o femeie de 71 de ani, din Satu-Mare, a murit după ce a fost muşcată de o haită de câini maidanezi la periferia oraşului. La 24 martie, în acelaşi an, un copil de 6 ani a murit după ce a fost atacat de câini, în comuna Dărmăneşti, din Suceava.

S-a hotărât: maidanezii vor fi eutanasiaţi în 14 zile

Legea care permite eutanasierea câinilor fără stăpân, care nu sunt adoptaţi sau revendicaţi în 14 zile lucrătoare de când ajung în adăposturi, a trecut marţi, 10 septembrie, de votul final al Camerei Deputaţilor, forul decizional în privinţa acestui proiect. Proiectul a fost adoptat cu 266 de voturi „pentru”, 23 de voturi „împotrivă” şi 20 de abţineri. Astfel, câinii fără stăpân vor fi prinşi de pe domeniul public, vor fi ţinuţi în adăposturi 14 zile, iar dacă nu sunt revendicaţi sau adoptaţi în ţară sau străinătate, sunt eutanasiaţi. Totuşi, edilii au posibilitatea să amâne eutanasierea dacă dispun de resurse pentru a mai păstra animalele în padocuri. „În termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor va emite normele metodologice de aplicare a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 794 din 13 decembrie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2002, cu modificările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege”, se mai stabileşte în textul legislativ adoptat de deputaţi.

Sfaturi pentru evitarea muşcăturilor

Iată ce trebuie să faceţi pentru a evita să fiţi muşcaţi de câini:
- nu fugiţi, nu faceţi gesturi bruşte şi nu ţipaţi;
- lăsaţi câinele să vă miroasă şi apoi mângâiaţi-l;
- nu vă apropiaţi de animal, ci încercaţi să-l liniştiţi de la distanţă cu voce fermă, dar calmă;
- dacă vă deplasaţi cu bicicleta, opriţi-vă;
- nu vă aplecaţi şi nu vă lăsaţi pe vine;
- nu lăsaţi copiii nesupravegheaţi.

Silviu Prigoană: „În campanie am spus că această problemă se va rezolva în momentul în care un copil va fi mâncat de câini. Din păcate, am avut dreptate“

Deşi problema complexă a câinilor fără stăpân pare că nu se va rezolva niciodată în România, Silviu Prigoană, deputat independent în Colegiul D15 din Capitală, spune că soluţia ce trebuie aplicată este, de fapt, foarte simplă şi la îndemână: legea.

„Nimeni nu va mai veni în România după o astfel de dramă!”
- De ce credeţi că s-a ajuns în această situaţie gravă în Bucureşti?
- În scopuri electorale, oamenii politici şi administraţiile locale au modificat legea sau n-au avut curaj să aplice legislaţia, care, la un moment dat, era în vigoare - din epoca ceauşistă până prin 2001 -, care prevedea că orice animal fără stăpân era luat de pe domeniu public, dus în adăpost şi, după şapte zile, dacă nu era revendicat, era eutanasiat. În campania electorală am spus că această problemă se va rezolva de urgenţă în momentul în care un copil va fi mâncat de câini. Din păcate, am avut dreptate! Nu avem mentalitatea să rezolvăm problema fără a se întâmpla o nenorocire. În afară de faptul că un copil şi-a pierdut viaţa, din punct de vedere economic va fi un dezastru, pentru că nimeni nu va mai veni în această ţară după ce ştirea a înconjurat planeta.

- Concret, cum vedeţi rezolvarea problemei?
- Foarte simplu. Parlamentul se adună într-o sesiune, se introduce legea, se votează, se adoptă, se publică în Monitorul Oficial şi în 30 de zile se apucă băieţii de adunat animalele fără stăpân. Cine vrea să le adopte şi le iubeşte are timp 7-14 zile să le ducă acasă. Dacă nu, se aplică legea: eutanasia!

- Avem locuri suficiente unde să găzduim câinii luaţi de pe străzi?
- Bineînţeles că sunt. Să zicem că într-o săptămână se strâng 2.000 de câini; dacă nu sunt adoptaţi, sunt eutanasiaţi şi locul lor va fi luat de alţi 2.000 de câini şi tot aşa, din 2.000 în 2.000 în fiecare sector, în şase luni e gata cazul.

- Credeţi că pe termen lung va da rezultat această metodă?
- Pe viitor, orice animal fără stăpân de pe domeniul public va fi luat de hingheri şi, la revedere. Vor mai fi, poate, unul-doi câini.

„Pentru cine abandonează animale, legea prevede 10.000 de lei amendă”
- Ce măsuri pot fi luate împotriva celor care abandonează câini pe străzi?
- Pentru cine abandonează animale, legea prevede 10.000 de lei amendă. Legislaţia există, dar ea trebuie aplicată. La fel, cine e prins cu animale nedeclarate, nevaccinate şi necipate va fi amendat cu 10.000 de lei.

„Nu există fonduri pentru animalele fără stăpân”
- Şi castrate sau nu?
- Castrarea ar trebui să rămână la aprecierea stăpânului. Dar în momentul în care animalul naşte, proprietarul trebuie să facă ceva cu puii. Ori îi dă spre adopţie, ori îi duce la centrele de adopţie, unde, dacă nu sunt adoptaţi în 14 zile, sunt eutanasiaţi. Pentru că nu există fonduri pentru întreţinerea animalelor fără stăpân.

- Prin aceste măsuri, România va respecta legislaţia UE?
- Da, se va respecta legislaţia comunitară europeană.

Dr. Constantin Daniel Lescai: „Doar medicul veterinar specializat poate administra substanţe folosite în eutanasierea animalelor“

Dincolo de dramele din spatele victimelor umane, există animalele şi cei care trebuie să pună în aplicare legea. Câini fără stăpân, care se luptă să supravieţuiască într-o viaţă pe care nu au ales-o, şi medici veterinari, care, probabil, vor fi nevoiţi să îi omoare „pe bandă rulantă”. Potrivit medicului veterinar Daniel Lescai, şef de clinică la Spitalul Veterinar Salvavet-Ilioara, ar fi bine să se ia în calcul şi acest aspect.

- De ce apare această agresivitate extremă la unul sau mai mulţi câini faţă de un copil?
- Câinii sunt animale sociabile, care se strâng în grupuri, cu o structură ierarhică, cu un şef care îşi apără teritoriul şi haita, iar ceilalţi îl susţin. Pe de altă parte, câinii mai pot fi agresivi pentru că sunt influenţaţi de anumite experienţe anterioare, fie sunt flămânzi, se află în perioada de împerechere sau au pui. O altă cauză este frica.

- În ce constă eutanasierea câinilor, despre care se vorbeşte cu atâta uşurinţă?
- Eutanasia suportă numeroase definiţii, fiecare dintre acestea însă conduce către o singură rezultantă: terminarea vieţii, moartea. Totuşi, terminarea vieţii trebuie să se realizeze în mod uman, fără durere şi stres, cu ajutorul medicamentelor speciale, injectabile. Având în vedere acest considerent esenţial, pentru realizarea eutanasierii din punct de vedere legal sunt necesare asistenţa şi controlul unui medic veterinar profesionist, specializat. Aşadar, doar medicul veterinar specializat poate manipula şi administra substanţe folosite în eutanasierea animalelor. Şi totuşi, mă întreb, eutanasia este doar o „manoperă”, un mecanism aplicat inconştient, fără vreo altă influenţă sau repercusiune? Profesia de medic veterinar presupune ca acela care o urmează să fie un anumit tip de om, cu anumite calităţi, cu o chemare specială şi cu o vocaţie către a cerceta, a studia şi a iubi viaţa sub diferitele ei forme, încercând, după puterile şi competenţele pe care le dobândeşte, să ajute, să prevină, să vindece, să protejeze, să realizeze acţiuni specifice, în limitele domeniului medical specializat pe care îl îmbrăţişează şi în care activează. Oricât de mult ar putea interveni, la un moment dat, rutina zilnică, realizarea monotonă a unor eutanasii seriate ar putea avea, drept repercusiune, un stres emoţional consistent. Şi vin din nou şi mă întreb... Este acest stres cuantificabil, luat în consideraţie, recunoscut? Există, oare, posibilitatea ca astfel medicul veterinar şi profesia sa să fie luate în derizoriu şi coborâte la nivelul unui, să zicem, abatorist? În ce măsură aceste aspecte au fost luate în consideraţie şi evaluate?