de Cătălina Tăgârţă
- Interpreta de muzică populară Elisabeta Turcu vorbeşte despre „băiatul“ său cel mic
Pe lângă marea sa dragoste, cântecul, interpreta de muzică populară Elisabeta Turcu a făcut o mare pasiune şi pentru animale. De când fiul său, Dragoş, şi-a luat zborul din casa părinţilor, Aky, o minunăţie de căţel (de 3 ani şi jumătate) le ţine companie Elisabetei şi soţului său, cu care e căsătorită de 33 de ani.
E un căţeluş alb, un pufuleţ cu ochi negri
- Plecaţi foarte des la cântări şi în turnee, iar dorul de casă e cu atât mai mare cu cât acolo vă aşteaptă nu doar soţul, ci şi un căţel foarte drag inimii dumneavoastră.
- Aşa este. Anul acesta eu şi soţul împlinim 34 de ani de căsnicie, iar fiul nostru, Dragoş, îşi clădeşte propriul drum în viaţă, aşa că de ceva vreme nu mai locuieşte în casa părintească. Deci toată atenţia noastră se răsfrânge asupra lui Aky, o minunăţie de căţel de 3 ani şi jumătate, care e dragostea noastră.
- Care este povestea lui? De când îl aveţi?
- E la noi de când era doar un puiuţ de 3 luni. Ţin minte că fusesem într-un turneu, iar la întoarcere, când a venit soţul să mă ia de la ansamblu, mi-a făcut o mare bucurie. M-a aşteptat în maşină cu un căţeluş alb, un bucheţel, un pufuleţ cu ochi negri... Când l-am văzut, nici n-am cuvinte să exprim tot ce am simţit. Era doar un ghemotoc de blană. Ţin foarte bine minte că n-am dormit toată noaptea de grija lui. Era luat de la mama lui, „plângea”, iar eu nu mai puteam de milă şi făceam încontinuu drumuri la el...
„Mi-a stricat florile în mai multe rânduri”
- Ce aduce nou compania unui animal?
- Câinele e cel mai bun prieten al omului. Nu cred că e doar o expresie spusă la întâmplare, fiindcă eu chiar simt dragostea necondiţionată a lui Aky. Prezenţa lui mă linişteşte, mă face să uit de orice griji şi probleme. El ştie doar atât: mâncare, somn, joacă şi iar joacă. E imposibil să fii trist în preajma lui.
- V-a stricat ceva prin curte?
- Ehei... e o listă foarte lungă. Mi-a stricat grădina, mi-a stricat florile în mai multe rânduri, iar din cauza asta ne-am hotărât în cele din urmă să facem gard la grădină, ca să nu mai atenteze asupra lor. Iar în felul ăsta putem să ne bucurăm în acelaşi timp şi de flori, şi de câine. Pentru Aky facem orice, nu-i nicio problemă...
„Indiferent din ce deplasare m-aş întoarce, ştie că vin cu ceva bun”
- Vă simte lipsa când plecaţi în turnee?
- Da, foarte mult. Şi indiferent din ce deplasare m-aş întoarce, fie că am stat mult sau puţin, el ştie că vin întotdeauna cu ceva bun de păpică şi mă aşteaptă nerăbdător.
- Cum arată primirile în stil Achi?
- Aleargă nebun spre mine să mă îmbrăţişeze, ia diverse poziţii de mângâiat şi e dornic de joacă şi de dragoste multă. Prezenţa lui simt că mă încarcă întotdeauna cu energie.
- Înainte de Aky, aţi mai avut şi alte animale? Vreţi să ne povestiţi, vă rog?
- Desigur. De exemplu, am avut doi câini din rasa Ciobănesc German. Se numeau Carol şi Cora, dar, din păcate, au murit. Îmi e imposibil să nu mă întristez când vorbesc despre ei. Dacă nefericitul eveniment se întâmpla din cauza bătrâneţii, era altceva, dar eu am rămas cu un gust cu atât mai amar, întrucât Carol a fost otrăvit. Chiar aşa. Cineva rău intenţionat ni l-a otrăvit, iar Cora n-a suportat singurătatea, a orbit şi în maximum un an s-a stins şi ea. Ca să vedeţi ce înseamnă o despărţire... Ei erau foarte uniţi, au trăit multă vreme împreună... iar ea, cum a rămas singură, n-a mai mâncat, decât foarte puţin, bea apă şi cam atât. Ne-a impresionat grozav această întâmplare şi am suferit extraordinar de mult. Nici nu vreau să-mi mai amintesc... Dar apoi a venit Aky, care ne luminează vieţile zi de zi.