de Dana Purgaru
Unicitate, eleganţă, vigurozitate, nobleţe, stoicism, rapiditate, rezistenţă şi frumuseţe. Acestea sunt caracteristicile ce definesc cel mai bine calul Akhal-Teke, a cărui istorie începe în urmă cu 3.000 de ani în oaza Aşgabat, alături de tribul nomad Tekes.
Salvat de la dispariţie în 1986
Akhal-Teke este o rasă de cai a cărei raritate şi puritate o ridică la rang de nestemată. Acest cal provine din ţinuturile Turkmenistanului şi mai este denumit „Calul de Aur”, deşi faimoasa robă care l-a făcut celebru în toată lumea se regăseşte la doar 1% dintre reprezentanţi.
Rasa a fost la un pas de dispariţie în 1970-1980, în timpul regimului sovietic, când legea interzicea familiilor să deţină mai mult de un cal, dar a fost salvată datorită unei herghelii private din apropierea Moscovei şi a lui Saparmurad Turkmenbashi, primul preşedinte al Turkmenistanului independent. Acesta a contribuit decisiv la conservarea rasei printr-un decret dat în 1986, prin care a autorizat creşterea cailor Akhal-Teke în ferme private. Aşa a fost posibil ca astăzi unele exemplare să ajungă şi în Vest, chiar şi în Statele Unite ale Americii.
Originile sale se pierd în volbura timpului
Akhal-Teke se spune că s-a format prin încrucişări succesive între caii robuşti şi rezistenţi din diverse rase care proveneau din caravanele ce treceau prin Asia şi s-a cizelat datorită climatului aspru al zonei Turkmenistanului. Există şi unele voci care susţin că Akhal-Teke descinde direct din calul turkoman, ale cărui vestigii arheologice datează din epoca sciţilor şi au fost descoperite în mormintele din Munţii Altaï.
Suplu, dar viguros
E un cal impresionant, cu o mare varietate a robei, ce prezintă reflexii metalice, arămii, aurii sau argintii. Cele mai răspândite culori ale robei sunt roibă, izabelă, neagră şi murgă. Rar se găsesc şi cu roba gri, palomino sau crem.
Are o talie subţire, medie, cu o înălţime de 1,55-1,60 m, o siluetă longilină, un gât lung, rotund, suplu şi în formă de „S”. Ochii sunt rotunzi, în formă de amandă, urechile fine şi lungi, pielea foarte fină, coama lucioasă şi nu prea abundentă. Picioarele sunt lungi, cu tendoane solide, pieptul profund, de formă ovală, iar musculatura, plată şi densă.
Din punct de vedere fizic, este adaptat condiţiilor aspre de climă, aşa că poate trăi oricând în aer liber. De asemenea, vigoarea sa extraordinară îl face apt pentru anduranţă, fiind capabil să parcurgă distanţe mari, la temperaturi extreme.
Iubiţi şi veneraţi de-a lungul istoriei până în prezent
Tribul Tekes a ştiut să conserve puritatea cailor, îmbunătăţindu-le aspectul, dezvoltându-le rezistenţa şi capacitatea de adaptare la un climat extrem. Membrii tribului i-au iubit într-atât, încât i-au imortalizat în cântecele tradiţionale, în proverbe şi în poeme. De altfel, există şi un proverb turkmen, moştenit de-a lungul veacurilor, potrivit căruia, atunci când te scoli dimineaţa, trebuie să mulţumeşti tatălui tău şi calului. Acest popor consideră că maltratarea unui astfel de cal este un păcat, iar turkmenii nu consumă carne de cal şi nici nu beau lapte de iapă. Nu degeaba Akhal-Teke este emblema şi mândria ţării lor natale.
Inedit! Calul „Absent” şi jockeul Serghei Filatov au câştigat medalia de aur la dresaj la Jocurile Olimpice de la Roma din 1960 şi au repetat performanţa în 1964 şi în 1968.