Main menu

header

470 24 1de Laura Zmaranda

Recunosc că titlul mi-a fost inspirat chiar de eroina materialului de faţă. O doamnă remarcabilă, pe care am ales să o numesc nu doar prietena berzelor, ci mai degrabă îngerul lor ocrotitor. Mulţi dintre cei care vor citi aceste rânduri se vor întreba de ce oare au nevoie berzele de un înger ocrotitor? Poveştile redate de Miruna Gritu, fondatorul moral al Asociaţiei „Prietenii berzelor” şi al adăpostului din Cristian, Sibiu, sunt cel mai elocvent răspuns la această întrebare. Electrocutate sau mutilate în deplină cunoştinţă de cauză de oameni fără suflet, berzele pe care le-a îngrijit au arătat cât de mult preţuiesc viaţa. Chiar şi atunci când aripile lor au fost frânte pentru totdeauna.

„Nu vreau să mă joc de-a Dumnezeu cu viaţa unei biete zburătoare”

Pornind de la convingerea că fiecare necuvântătoare are un rol bine definit în ecosistemele naturale şi că barza, o pasăre ocrotită de lege în ţara noastră, are dreptul la viaţă şi respect, doamna Miruna Gritu, biolog de meserie, şi-a dedicat timpul şi toate forţele pentru a se asigura că aceste înaripate vor poposi multă vreme de acum înainte în cuiburile de pe teritoriul României.

Sub „aripa sa ocrotitoare”, berzele au găsit vindecarea în urma unor accidente ce păreau să le refuze şansa la o viaţă firească. Mai mult, cele cărora le-a fost răpit zborul, cum este şi Bârzul Jack, căruia medicul veterinar a fost nevoit să-i amputeze o aripă, au rămas alături de doamna Gritu în adăpostul din Cristian. Eutanasia nu este o opţiune, aşa că berzele care nu vor mai zbura niciodată vor trăi alături de ea până la sfârşitul vieţii. Şi pot trăi în captivitate şi 32 de ani. „Nu vreau să mă joc de-a Dumnezeu cu viaţa unei biete berze”, sunt cuvinte pline de înţelepciune, care prind parcă şi mai multă rezonanţă dacă le asociem imaginii cuiburilor devastate de oameni răuvoitori sau a puilor ucişi uneori chiar din găoace. Este o realitate tristă, sumbră, dar care îndeamnă la reflecţie.

Curtea casei, cămin pentru înaripate

Primul pas a fost făcut în anul 2007, când, alături de doi prieteni, Miruna Gritu a pus bazele Asociaţiei „Prietenii berzelor”. Rezultatele s-au văzut imediat în anul următor, când au fost construite 17 suporturi pentru cuiburile de barză. Construirea unor astfel de suporturi şi montarea tecilor de protecţie pentru conductorii reţelei electrice reduc considerabil numărul electrocutărilor în localităţile în care cuibăresc berzele. Deşi nu a fost o premieră, în anul 2004, Miruna Gritu a reuşit din fonduri proprii să realizeze cinci suporturi de acest fel, a fost un început care promitea un viitor mai bun pentru berze.

470 24 2Empatia de care dă dovadă doamna Gritu faţă de aceste păsări inofesive, superbe, care ne bucură cu imaginea lor la început de primăvară, este extraordinară. Lupta sa în numele berzelor nu s-a limitat doar la o misiune de educare a oamenilor în spiritul protejării lor, ci a mers până într-acolo încât şi-a transformat curtea în cămin pentru păsările rănite. Din nefericire, tot mai des zborul berzelor se opreşte în curtea doamnei Gritu. Dacă sunt aduse vara sau toamna rămân în adăpost pe perioada iernii şi, în funcţie de stadiul în care se află, cele care sunt capabile să zboare sunt inelate şi eliberate în primăvara următoare. Anul trecut, spre exemplu, au fost eliberate 26 de berze, iar acum are în grijă 50 de berze, aduse din aproape toate colţurile ţării!

Mâncarea unei singure păsări costă 45 de lei

De-a lungul timpului au poposit aproape 200 de berze în adăpostul improvizat de la Cristian. Suferinţele pe care acestea le-au îndurat până să ajungă aici sunt de neînchipuit. Cel mai mare pericol pentru berze este electrocutarea. Uneori, cuiburile aflate în contact direct cu conductorii reţelei electrice iau foc şi sunt distruse. Flăcările mistuie nu doar cuiburile, ci şi ouăle sau chiar puii dacă sunt mici şi nu pot zbura. În adăpostul de la Cristian au fost aduse şi berze mutilate sau cărora le-au fost tăiate aripile, aşa cum se practică în cazul păsărilor de curte. Nu este deloc uşor, dar munca însufleţită de dragostea pentru aceste înaripate continuă zi de zi.

470 24 3Asta chiar şi în condiţiile în care îngrijirea unei berze este destul de costisitoare. În captivitate, o barză consumă 500 g carne pe zi, iar preţul minim al tacâmurilor este de 2,99 lei/kg. Într-o lună, costul mâncării pentru o singură pasăre este de aproximativ 45 de lei, sumă la care se adaugă şi costul îngrijirilor medicale. Este un efort financiar considerabil şi, chiar dacă uneori reuşeşte să strângă fonduri din redirecţionarea a 2% din impozitul pe venit, nu de puţine ori costurile cu hrana, medicamentele necesare sau deplasările după păsările rănite au fost suportate din buzunarul propriu.

Obiectivul suprem, construirea unui centru de reabilitare autorizat

În timp, curtea doamnei Gritu a devenit neîncăpătoare pentru exemplarele îngrijite, iar necesitatea construirii unui adăpost adecvat a devenit imperioasă: „Suprafaţa de care dispunem nu este câtuşi de puţin suficientă, dar nu ne-am gândit, cel puţin atunci când am început să îngrijim berze, că vom avea atât de multe. Când am adus prima barză, pe Ciocule, mă întrebam cât timp va trece până vom avea 100 de berze. Părea un număr atât de mare şi atât de greu de atins, dar iată că 100 de berze am avut deja cu mult timp în urmă”.

470 24 4Conştientă de faptul că berzele au nevoie de mai mult spaţiu, speră să reuşească să construiască anul acesta un centru de reabilitare autorizat, unde să poată îngriji şi elibera cât mai multe berze. Un alt proiect ambiţios al doamnei Gritu presupune înfiinţarea unui centru pentru copii, unde, pe lângă activităţile legate de protejarea mediului, să vină în sprijinul copiilor cu dizabilităţi prin terapia cu animale. Cine doreşte să îi susţină cauza poate redirecţiona 2% din impozitul pe venit către asociaţia „Prietenii berzelor”.

• Există şi berze care aleg să rămână în adăpost chiar dacă sunt perfect sănătoase! Este cazul lui Heidi, care este de trei ani aici. Deşi a fost dusă pe câmp şi eliberată, în loc să zboare fuge după maşină şi, de fiecare dată, se întoarce în Cristian, alături de doamna Miruna

Transmisiune online dintr-un cuib!

Potrivit doamnei Miruna, în anul 2008, în cadrul proiectului „S.O.S. Barza albă”, finanţat de Fundaţia pentru Parteneriat şi Apemin, au fost construite în Cristian 17 suporturi pentru cuiburile de barză albă. Un alt proiect, intitulat „Aripi pentru viitor”, finanţat de Fundaţia pentru Parteneriat şi Trust for Civil Society în Central&Eastern Europe, s-a derulat în 2011, iar în prezent a fost semnat contractul de finanţare pentru proiectul „Cristian, Cetatea berzelor”, care va beneficia de fonduri europene. În cadrul acestuia va fi amenajat un punct de observaţie pentru turişti dotat cu binocluri şi lunete în turnul Bisericii Evanghelice din Cristian şi va transmite online activitatea de la unul dintre cuiburile de barză din Cristian. În plus, Asociaţia „Prietenii berzelor” va cumpăra inele speciale pentru berze şi va inela pentru prima dată toţi puii din cuiburile din Cristian, pentru a obţine date suplimentare despre migraţia lor.