de Dana Purgaru
Contrar a ceea ce se spune „în popor”, câinele nu poate mânca orice, pentru că, la fel ca și noi, poate suferi unele probleme de sănătate sau chiar accidente dacă înghite ceea ce nu trebuie. Printre aceste pericole se numără și oasele, în special cele de mici dimensiuni. Daniel Lescai, doctor în medicină veterinară și șef de clinică la Spitalul Veterinar „Salvavet-Ilioara”, vă spune ce se poate întâmpla chiar și de la un oscior.
Fragmentele pot obstrucționa și răni căile aeriene și digestive
Deși câinii sunt animale carnivore, nu înseamnă că sunt imuni la anumite probleme ce pot surveni în urma înghițirii unor oase, fie de porc, de vită, de pui, de miel sau mai ales de pește. „Cel mai des, oasele rămân blocate la trecerea pe căile digestive pe lângă cea respiratorie, în esofag, deasupra inimii sau aproape de intrarea în stomac. Pentru că oasele sunt dure, uneori tăioase, colțuroase, se pot ancora foarte solid în țesuturile moi învecinate. Esofagul este destul de flexibil, însă nu impenetrabil, așa că, uneori, aceste fragmente osoase pot penetra și răni sever esofagul”, a explicat medicul veterinar.
Corpul străin poate fi eliminat prin endoscopia digestivă flexibilă
Totuși, un câine care se confruntă cu această problemă va încerca să elimine ceea ce are în gât, va ține gura mai mult timp deschisă sau va vomita. De asemenea, poate saliva în exces. Dacă obstrucția este incompletă, el va slăbi, nu va mai fi vioi și poate face febră.
La apariția primelor semne că ceva nu este în ordine, mai ales dacă știți că i-ați dat câinelui oase, mergeți la un consult. „Radiografia de gât și torace, împreună cu endoscopia digestivă flexibilă - esofagoscopia - sunt metodele cele mai simple de identificare a unui corp străin reținut la nivelul esofagului. Radiografia este importantă chiar înainte de endoscopie. Ea folosește atât identificării locului probabil de reținere, cât și a unor eventuale perforații ale esofagului cu eliminare de lichid în interiorul toracelui. Endoscopia digestivă flexibilă la câine, în acest caz, este atât o modalitate de diagnostic, de evaluare locală, cât mai ales o posibilitate de îndepărtare a corpului străin fără operație. În acest fel scad riscurile şi timpul petrecut în anestezie și se reduce traumatismul operator. În plus, imediat după îndepărtarea corpului străin poate fi evaluată din nou zona afectată și, eventual, aplicat un tratament local. În acest fel, pot fi evaluate și riscurile viitoare legate, în special de stricturile esofagiene sau, în perioada acută, de infecțiile și inflamațiile locale”.
Uneori, semnele se observă târziu
Simptomele pot să nu apară imediat, deoarece, chiar dacă osul este blocat în esofag, acesta poate permite trecerea salivei, a lichidelor și chiar a unor alimente. Astfel, stăpânii pot să nu bage de seamă dacă nu sunt atenți. „Acestea sunt situațiile în care medicul veterinar poate găsi, la o simplă endoscopie esofagiană, chiar și după două luni de la producere, o blocare parțială a acestuia cu un corp străin, deseori fiind vorba despre un os”, ne-a spus specialistul.