de Laura Zmaranda
1 iunie este o zi în care ar trebui să ne oprim din iureşul cotidianului şi să prindem în palmele noastre mânuţele fragile ale copiilor. Apoi, ghidaţi de zâmbetele lor şugubeţe, ar trebui să păşim din nou pe acel tărâm magic în care nimic nu este imposibil şi în care povestea se întruchipează în fel şi fel de personaje şi animale fantastice. Haideţi să ne lăsăm cuprinşi din nou de inocenţă, dar fără să uităm că avem datoria morală faţă de micuţii noştri învăţăcei de a le arăta şi faptul că acolo unde se sfârşeşte povestea începe marea aventură a vieţii. În această zi se deschid porţile „Fermei animalelor” din Pantelimon (Bucureşti), un loc în care copii descoperă că necuvântătoarele de lângă noi pot fi la fel de fascinante ca şi cele din cărţile cu poveşti.
Micuţii de la oraş nu ştiu cum arată cu adevărat o vacă
Au trecut aproape cinci ani de când am vizitat pentru prima oară Ferma animalelor. Însoţită atunci de unul dintre fondatorii morali ai acestui proiect, doctorul veterinar Mihai Petcu, manager al fermei de lapte Agroindustriala Pantelimon, care, graţie spiritului de luptător al acestui fermier, este singura rămasă din celebra centură zootehnică menită să aprovizioneze cu lapte proaspăt Capitala, descopeream oarecum intrigată motivele pentru care „Ferma animalelor” a luat naştere. Cu o mâhnire vădită, domnul doctor îmi povestea atunci despre copiii care nu ştiu cum arată cu adevărat o vacă şi că foarte multe dintre odraslele bucureştenilor, lipsite de interacţiunea cu animalele domestice, cred că vacile sunt mov precum în reclamele tv. Explicaţia aceasta avea să îmi fie confirmată chiar de prichindeii veniţi în acea zi la fermă. Entuziasmul şi curiozitatea de a vedea animalele domestice mi-au dovedit un lucru pe care mulţi dintre noi îl ştim acum. Cumva comuniunea cu natura s-a întrerupt. Pentru un copil trăit la ţară, vederea unui pui de gâscă sau a unui miel nu trezeşte asemenea sentimente. Exaltarea pe care copii veniţi în vizită la „Ferma animalelor” o simţeau, un copil de ţăran ar fi simţit-o poate doar la văzul animalelor exotice de la Grădina Zoologică. Este trist să vezi că oamenii se îndepărtează de natură şi, pornind de la această realitate, s-a născut proiectul de familie „Ferma animalelor”.
Proiect de suflet, nu doar business
În cei cinci ani de când şi-a deschis porţile, ferma s-a dezvoltat considerabil, iar cea care mi-a vorbit acum despre expansiunea proiectului, dar şi despre principiile care i-au dat acestuia o conotaţie aparte este Andreea Manea, fiica doctorului Petcu. „«Ferma animalelor» a fost dezvoltată ca un proiect de suflet, nu numai ca un business. Succesul a fost posibil nu doar pentru că am conceput acest loc exact aşa cum ne-am dori noi să vizităm în altă parte, ci şi pentru că părinţii au înţeles mesajul nostru educativ. Iar fericirea copiilor i-a făcut să ne promoveze”, a mărturisit Andreea. A început prin a spune asta mai mult ca o îndrumare pentru cei care vor să mai dezvolte o asemenea afacere, pentru că, susţine ea, fără implicare şi dragoste faţă de astfel de proiecte nu va fi nici uşor, şi nici fără greutăţi. De altfel, în urmă cu cinci ani, „Ferma animalelor” era un loc unic în ţara noastră.
Un „farm park” românesc
Rememorând începuturile acestei afaceri, Andreea Manea ne-a vorbit din nou despre raţionamentul în baza căruia această minifermă cu scop didactic, care a avut drept model proiecte similare din Marea Britanie, a luat naştere. Interesul manifestat chiar de copiii familiei faţă de animalele din ferma de lapte din Pantelimon a fost motivul pentru care acest concept de „farm park” s-a concretizat. Înfiinţată ca o afacere de familie, „Ferma animalelor”, aflată în imediata apropiere a fermei de vaci pentru lapte, a ocupat iniţial un hectar, dar, astăzi, se întinde pe o suprafaţă de peste 2,5 hectare. Mai mult decât atât, expansiunea ei nu a fost doar una la nivel de suprafaţă, ci şi din punct de vedere al varietăţii de animale domestice. „În primul rând, trebuie să ne închipuim că ne întoarcem în curtea strămoşilor de la ţară, la lucruri simple. Îi lăsăm pe copii să descopere viaţa aşa cum ar trebui să fie, să vadă animalele care sunt pe lângă om de mii de ani şi cu care am ajuns acolo unde este omenirea acum”, afirmă doamna Manea. Şi într-adevăr, copiii interacţionează aici cu tot felul de animale, de la porci vietnamezi, capre, ponei, iepuri până la tot felul de înaripate precum porumbei, curcani, raţe, păuni sau bibilici. Deşi animalele au staule special amenajate, copiii pot interacţiona cu ele prin diversele activităţi în care sunt implicaţi. „În cadrul vizitelor de grup organizăm activităţi prin care cei mici să poată învăţa lucruri utile despre animale şi mediul în care acestea trăiesc. Mulgem văcuţa cu ajutorul unui aparat special cu recipient transparent, astfel încât copiii să poată vedea de unde vine lăpticul, ţesălăm împreună poneii cu ţesala specială pentru cai, dăm viţeilor lăptic cu biberonul, hrănim animalele cu iarbă, fân şi morcovi, le strângem în braţe pe cele micuţe şi le mângâiem pe cele mai mari.”
Multe învăţăminte, dar şi joacă pe măsură
Întreaga suprafaţă a fermei, din care fac parte un lac creat artificial şi o insuliţă luxuriantă, e meticulos organizată, astfel încât copiii să se simtă mai mult decât într-o simplă vizită la fermă. Pe lângă faptul că au oportunitatea de a afla de la ghidul fermei foarte multe lucruri despre animalele domestice, aceştia se pot distra în voie în spaţiile pentru joacă. Pentru a-i anima şi mai mult pe princhindei au fost instalate o tiroliană şi o „jumping pillow” (trampolină) amenajată pe 100 mp. Pentru că şi părinţii pot participa la experienţa micuţilor, managerii fermei au conceput şi foişoare la umbra cărora vă puteţi adăposti în zilele călduroase.
De altfel, spaţiul generos şi facilităţile pe care le oferă „Ferma animalelor” au făcut ca aceasta să fie şi un loc ales de mulţi părinţi pentru aniversările copiilor. Pentru a veni în sprijinul lor există şi un restaurant intitulat sugestiv „Căpriţele pofticioase”. Cert este că ferma nu duce niciodată lipsă de vizitatori, fie că vorbim despre părinţi care îşi aduc copiii aici, fie că vorbim despre grupuri organizate venite din grădiniţe sau şcoli. Interesul manifestat faţă de această fermă este un semn că şi generaţiile viitoare vor avea şansa de a cunoaşte măcar o mică părticică din universul necuvântătoarelor şi al satului românesc.